Antena “ground plane” scurtată

Ea are radiantul vertical de dimensiuni geometrice mal mici decît cele impuse pentru lucrul în sfert de lungime de undă, acordul pe frecvenţa de lucru realizîndu-se cu ajutorul unei inductanţe înseriate la baza radiantului, care permite totodată adaptarea optimă cu cablul coaxial de alimentare (fig. 171). Bobina L este prevazută cu două prize mobile, una A, la care se conectează capătul inferior al radiantului vertical, şi cea de a doua B, la care se conectează conductorul central al cablului coaxial. Capătul inferior al bobinei L se conectează la punctul comun al conductoarelor radiale, unde se conectează şi cămaşa metalică a cablului coaxial. Acordarea antenei se face astfel: se cuplează slab bobina L cu bobina unui grid-dip-metru bine acordat şi se schimbă pozitia prizei A pînă se obţine acordul radiantului înseriat cu bobina L pe frecvenţa de lucru; se conectează apoi conductorul central al cablului coaxial la priza B şi se schimbă poziţia acesteia în sus şi în jos pînă se obţine o adaptare optimă între antenă şi cablul coaxial respectiv, un coeficient cît mai mic de unde staţionare, indicat de un reflectometru intercalat între emiţător şi cablul coaxial.

Lungimea radiantului la această antenă reprezintă circa 80% din dimensiunile antenei „ground plane” clasice indicate în tabel. Bobina L se realizează din conductor de cupru cu diametrul 2 mm pe o carcasă izolantă cu diametrul 60 mm şi va avea, pentru banda de 7 MHz, 20 spire, pentru 14 MHz — 10 spire, pentru 21 MHz — 6 spire, iar pentru banda de 28 MHz — 4 spire. Spirele sînt distanţate la 2 mm. Dimensiunea radiantului vertical poate fi şi mai mult redusă, mărindu-se corespunzator bobina L, dar în acest caz randamentul antenei scade pe măsura micşorării radiantului.