Antene cu polarizare verticală

Forma clasică a radiantului vertical este antena verticală în sfert de lungime de undă, la care cel de al doilea segment în λ/4 — necesar formării radiantului obişnuit în jumătate lungime de undă — este format de imaginea reflectată în sol a radiantului vertical (fig. 163). În cazul conductibilităţii ideale a solului, unghiul vertical de radiaţie are o valoare foarte mică (fig. 164), ceea ce este avantajos pentru legăturile radio la distanţe mari, iar diagrama de radiaţie în plan orizontal este omnidirecţională. Practic, conductibilitatea solului fiind diferită de cea ideală, apar deformări ale diagramei de radiaţie, ca urmare a pierderilor suplimentare ce apar.