Antena T2FD

Este formată dintr-un dipol repliat, aşezat oblic faţă de sol şi cu unul din capete în apropierea acestuia (fig. 146). În partea centrală porţiunii repliate închiderea circuitului radiant se face printr-o rezistenţă. Principala caracteristică a acestei antene este lărgimea deosebită a benzii de frecvenţe în care poate lucra, mergînd pînă la un raport între frecvenţa minima şi cea maxima de 1 : 5. Astfel, dacă antena se construieşte pentru banda de 7 MHz, avînd lungimea de 14,35 m, poate funcţiona bine în benzile de 7, 14, 21 şi 28 MHz. Antena calculată pentru banda de 3,5 MHz lucrează bine şi în benzile de 7 MHz şi 14 MHz.Cu un unghi de înclinare de 30°, diagrama de radiaţie a antenei este omnidirecţională, cîştigul fiind comparabil cu al unui dipol clasic în λ/2. Pentru dimensiunile specificate pe schiţă, antena are o bandă de lucru de la 7 la 35 MHz, dar poate funcţiona mulţumitor şi în banda de 3,5 MHz. Lungimea fizică a dipolului este de λ/3 în raport cu cea mai joasă frecvenţă, respectiv 7 MHz, sau din formula 1 (cm) = 10 000 : f (MHz). Distanţa optimă d exprimată în cm este egală cu : d (cm) = 300 : f MHz, în cazul nostru 0,45 m. Unghiul de înclinaţie faţă de sol în mod obişnuit este de 30°, dar poate fi de 40° sau 20°.

Linia de alimentare trebuie să aibă impedanţa caracteristică de 300 pînă la 600 Ω. Rezistenţa trebuie sa fie neinductivă, puterea disipată în ea este de circa 35 la suta din puterea de ieşire a emiţătorului. În cazul folosirii antenei la recepţie, rezistenţa poate avea wataj mic, 0,25—1 W. Teoretic, valoarea rezistenţei de absorbţie ar trebui să fie egală cu impedanţa caracteristică a liniei de alimentare a antenei, însă experimentele practice au arătat că este mai bine să se aleagă o valoare ceva mai mare, ca în tabelul 5. Linia de alimentare se conectează la emiţător cu ajutorul unei bobine de cuplaj. Pentru benzile de 7 MHz şi 3,5 MHz şi pentru o linie cu impedanţa caracteristică de 600 Ω, această bobină avea circa 6 spire, iar pentru banda de 14 MHz, circa 3 spire.