Antena pentru mai multe benzi DL7AB

Unul din inconvenientele principale ale antenei „long wire” cît şi ale altor antene lungi folosite de radioamatori este lungimea critică diferită pe care trebuie să o aibă pentru fiecare bandă în parte. Lungimea antenei se calculează după formula L =150 (n — 0,05) : f, în care L = lungimea antenei, n = numarul de semiunde (λ/2) cuprins în lungimea antenei, iar f = frecvenţa de lucru în MHz. Calculînd lungimea antenei în semiundă pentru frecvenţa de 3,5 MHz, obţinem L = 150 (1 – 0,05) 3,5 = 40,71 m. După aceeaşi formulă (pentru frecvenţa de 7 MHz antena cuprinde două semiunde) vom obţine L = 150(2 — 0,05) 7 = 41,78 m, deci antena pentru banda de 3,5 MHz va fi mai scurtă cu peste 1 m decît era necesară benzii de 7 MHz. Calculînd în acelaşi mod, vom vedea că această diferenţă creşte pe măsură ce lucram pe benzi de frecvenţe mai înalte (14, 21 şi 28 MHz). De aceea, folosind antena „long wire” ca antenă multiband, trebuie să ţinem seama că dimensiunea ei poate fi stabilită precis pentru o singură bandă pe care va lucra bine. În celelalte benzi, antena este fie mai scurtă, fie mai lungă, constituind deci o soluţie de compromis.

Radioamatorul DL7AB a propus şi realizat o metodă simplă de acordare a acestor antene în toate benzile de radioamatori, bazată pe principiul că acţiunea de lungire pe care o realizează o inductanţă intercalată în firul radiant al antenei este maximă cînd inductanţa se găseşte într-un maxim de curent şi se reduce pe masură ce poziţia inductanţei se deplasează către nodurile de curent, fiind minimă cînd inductanţa se găseşte chiar într-un nod de curent. În fig. 126 este reprezentat un element radiant în λ/2 pentru banda de 3,5 MHz, avînd o asemenea inductanţă în apropierea unuia din capete şi distribuţia curentului pe cele cinci benzi de unde scurte pentru radioamatori.
Observăm că pentru banda de 28 MHz poziţia inductanţei se găseşte în maximum de curent, pe cînd pe celelalte benzi se depărtează din ce în ce mai mult de acest maxim, ceea ce are ca urmare o reducere corespunzatoare a acţiunii de lungire a antenei.

În fig. 127 se prezintă o antenă multiband DL7AB realizată pe acest principiu. Pentru banda de 3,5 MHz lungimea antenei este mai mică decît ar fi necesar, dar acţiunea de lungire a bobinei, deşi redusă (poziţia sa fiind aproape de nodul de curent), este suficientă pentru a asigura rezonanţa. În banda de 7 MHz antena este mai scurtă cu 1,70 m decît lungimea necesară rezonanţei, dar, în acest caz, bobina găsindu-se mai aproape de maximum de curent, acţiunea sa de „lungire” creşte şi compensează scurtarea, asigurînd rezonanţa. În banda de 14 MHz diferenţa între lungimea geometrică a antenei şi cea necesară pentru rezonanţă reprezintă circa 2,3 m, în banda de 21 MHz, circa 2,5 m, iar în cea de 28 MHz, circa 2,7 m. Pe masură ce creşte frecvenţa, poziţia bobinei se apropie mai mult de maximum de curent, pentru a coincide cu acesta în banda de 28 MHz. Ca urmare, acţiunea de lungire este din ce în ce mai pronunţată, compensînd aceste diferenţe şi asigurînd rezonanţa în toate benzile.

Conectarea bobinei, care are 5 spire cu un diametru de 50 mm din conductor de cupru emailat de 2 mm diametru, se face în maximum de curent pentru banda de lucru cu frecvenţa cea mai mare, în cazul nostru banda de 28 MHz, respectiv la circa 2 m de capăt. Bobina se realizează fie pe o carcasă rezistentă care să nu cedeze la solicitările mecanice ale firului antenei, fie pe un izolator de dimensiuni corespunzatoare, ca în figură. Alimentarea antenei se poate face direct, conectîndu-se capătul la emiţător, sau printr-o linie simetrică avînd impedanţa 300—600 Ω.
O variantă superioară de antena multiband DL7AB este reprezentată în fig. 128.