Antena Hertz monofider sau Conrad-Windom

Este una din cele mai simple antene, lungimea ei fizică fiind λ/2 şi, determinîndu-se după formula

Practic, are forma unui T cu braţe orizontale neegale (fig. 107).

Caracteristică acestei antene este alimentarea printr-o linie monofilară de orice lungime, a cărei impedanţă este determinată de diametrul conductorului şi de apropierea de obiectele înconjurătoare.

Folosind un conductor cu diametrul de 1,5 mm, impedanţa va fi în jurul a 600 ohmi. Conductorul liniei de alimentare se conectează la porţiunea orizontală, în punctul în care aceasta prezintă aceeaşi impedanţă cu a liniei monofider. Practic, acest punct critic depinde de lungimea firului orizontal L şi de diametrul conductorului folosit şi se calculează din relaţia A = L.b. Factorul b depinde de diametrul conductorului si anume

Punctul de cuplare poate fi determinat şi experimental, corespunzînd unui curent egal în toată porţiunea fiderului de alimentare. Măsurările se pot face cu un segment de linie ce se mută paralel cu firul de alimentare sau măsurînd tensiunea de radiofrecvenţă care, la cuplajul optim, trebuie să fie egală pe toată lungimea fiderului (firului de alimentare).

Cuplajul fiderului la etajul final al emiţătorului se poate face fie direct, printr-o capacitate pe o priza a bobinei circuitului acordat al finalului, soluţie ce dă naştere la multe perturbări TVI şi BCI, fie prin intermediul unui filtru TU, care permite o adaptare corectă şi reduce mult radiaţiile parazitare. Este de asemenea recomandabil ca fiderul să fie perpendicular pe firul orizontal pe o lungime minimă de λ/4 de la punctul de conectare.

Antena Hertz sau Windom este folosită în special pentru o singură bandă, dar poate fi utilizată şi ca antenă multiband. În acest caz se recomandă ca diametrul conductorului liniei de alimentare să fie mai mic decît al conductorului antenei. Astfel, dacă antena este realizată din conductor cu diametrul 2 mm, conductorul liniei de alimentare va avea diametrul de 1 mm (raport 2:1). Se ajunge astfel la antena din fig. 108, ale carei dimensiuni îi permit să lucreze mulţumitor în toate benzile de radioamatori, fiind cunoscută şi sub denumirea de ,,antena VS1AA”.

Această antenă functionează în banda de 80 m în semiundă λ/2, în banda de 40 m în λ, în banda de 20 m în 2λ, în cea de 15 m în 3λ, iar în banda de 10 m în 4λ, iar cuplajul cu emiţătorul se face obligatoriu, prin intermediuI unui filtru π.

O variantă este prezentată în fig. 109, linia de alimentare trebuind să aibă lungimea de 12—15 m, iar legătura la etajul final printr-un filtru π.

În banda de 80 m această antenă nu lucrează ca antena Windom, ci linia de alimentare functionează ca antenă în λ/4, lungimea ei mică fiind compensată cu capacitatea prelungitoare a firului orizontal, circuitul π permiţînd acordul în banda. Diagrama de radiaţie în această bandă este circulară în plan orizontal. În banda de 40 m lucrează ca antenă Windom în λ/2, în banda de 20 m în λ, în banda de 15 m în 1,5 λ, iar în banda de 10 m în 2λ.
Înălţimea de suspendare a antenei Windom trebuie să fie de minimum λ/2 deasupra solului.