Transformator de adaptare in λ/4

În acest caz, impedanţa caracteristică a segmentului ce formeaza transformatorul se poate stabili prin formula:execuţia constructivă fiind arătată în fig. 55.În afara folosirii liniilor bifilare cu impedanţa necesară construite de radioamator, putem folosi şi liniile bifilare existente în comerţ, care însă vor duce la o uşoara creştere a pierderilor de radiofrecvenţă, sau mai multe asemenea linii, montate în paralel, pentru obţinerea impedanţei dorite. De exemplu, prin conectarea în paralel a două segmente de linie bifilare cu impedanţa caracteristică de 280 Ω obţinem o impedanţa de 140 Ω.

Menţionăm însă că în cazul liniilor conectate în paralel, acestea trebuie să se influenţeze cît mai puţin, şi va trebui să ţinem seama de coeficientul de scurtare a liniilor bifilare tip panglică, care este egal cu circa 0,82. Un neajuns al acestui sistem este faptul că pentru corecţia suplimentară a adaptării trebuie să avem posibilitatea, în anumite limite, să schimbăm impedanţa caracteristică a segmentului de adaptare.

Pentru undele ultrascurte putem folosi construcţia segmentului indicată în fig. 56 a.

Tubul din stînga poate fi mişcat în două tăieturi transversale făcute la baza din carton sau placaj (50 x 20 cm). Tubul din dreapta se fixează la bază, la alegere, la una din cele trei poziţii create de cele trei orificii prevăzute în partea din dreapta a bazei. Prin aceste modalităţi de fixare a tuburilor liniei de transformare se poate modifica distanţa dintre ele, atît în mod continuu, cît şi în salturi. Tuburile se fixează pe suporturi izolante, adaptate pentru ţevi cu diametre diferite (fig. 56 b). Cu o asemenea construcţie putem obţine impedanţe de la 150—500 Ω.