Factorul de viteză

Cablurile izolate folosite la construirea liniilor de transmisie acordate provoacă pierderi cu atît mai mari, cu cît distanţa dintre ele este mai mică. Folosind asemenea cabluri pentru unde staţionare, putem determina unele caracteristici ale lor, printre care şi o încetinire în scurgerea curentului de radiofrecvenţă, ce poate fi definită prin „factorul” sau „coeficientul de viteză”, care este de ordinul 0,82 pentru o linie bifilară tip panglică cu impedanţa 300 ohmi, şi de ordinul 0,66 pentru un cablu coaxial.

Pentru a exemplifica, să ţinem seama că pentru lungimea de undă de 20 m, jumătate de lungime de undă reprezintă un nod normal Ia 10 m. În porţiunea orizontală a antenei, ca urmare a efectului de capăt, mentionat anterior, lungimea fizică necesară este de 10 x 0,95 = 9.5 m.

Pentru o linie bifilară de tip panglică, aceeasi lungime electrică se obţine cu o lungime fizică de 10 x 0,82 = 8,20, iar in cazul unui cablu coaxial, cu 10 x 0,66 = 6,60 m.