Undele metrice

În domeniul undelor metrice (aici găsim emisiunile de televiziune şi de radiodifuziune cu modulatie de frecvenţă) transmisia se bazează pe unda directă, fără a conta pe reflexii în ionosferă şi, ca urmare, se poate conta pe o propagare stabilă. Totuşi, unda directă nu poate fi receptionată decît pînă la limita vizibilităţii între antena emiţătorului şi cea a receptorului, sau puţin mai departe, ca urmare a fenomenului de difracţie.

Daca H1 şi H2 sînt înălţimile celor două antene faţă de sol, distanţa limită D (în km) este practic de ordinul:

D = 4,1 (H1 + H2).

În gama undelor metrice, legături radio la mai multe mii de kilometri se obţin graţie reflexiilor sporadice din ionosferă, în zonele ionizate de aurora boreală sau, destul de rar, ca urmare a formării pe scurtă durată a unor straturi ionizate între pături de aer cu temperaturi diferite. Dar toate acestea fiind accidentale, propagarea constantă se realizează numai pe unda direct.

Din această cauză, planul de polarizare nu se modifică, ceea ce impune folosirea la recepţie a unei antene cu aceeaşi polarizare (orizontală sau verticală) ca a antenei de emisie.