Rezistenţa şi impedanţa de radiaţie

Aceste două noţiuni pot fi mai bine înţelese în cazul cînd antena este folosită la emisie. Să presupunem că un conductor în jumătate lungime de unda (fig. 4) este întrerupt la mijloc în punctul M şi alimentat în acest punct cu un curent de radiofrecvenţă. În ciuda formei sale rectilinii, conductorul va prezenta o anumită inductanţă şi o anumită capacitate, care vor face să apară în acest punct o reactanţă inductivă şi una capacitivă, care justifică ideea unei impedanţe.Faptul este valabil pentru toate frecvenţele, afară de frecvenţa de rezonanţă a conductorului, în care caz cele două reactanţe devin egale şi de semn contrar, anulîndu-se reciproc. Astfel, în cazul frecvenţei de rezonanţă ramîne numai aspectul rezistiv al antenei. Dacă vom plasa un ampermetru termic în antenă, în imediata apropiere a punctului M, şi vom alimenta antena cu un curent de radiofrecvenţă pe frecvenţa de rezonanţă, vom putea masura intensitatea curentului în ventrul de curent.

Să presupunem că acesta reprezintă 0,7 A pentru o putere de radiofrecvenţă de 36 W aplicată antenei şi care este disipată de aceasta. Utilizînd formula cunoscută din legea lui Joule W=Rl2, vom vedea că totul se petrece ca şi cum cei 36 W se transformă în caldură, într-o rezistenţă de 73 ohmi.

Or, rezistenţa firului din care este confecţionată antena nu depăşeşte o zecime de ohm, ceea ce ne face să gîndim că cei 73 ohmi calculaţi mai inainte reprezintă cu totul altceva decît rezistenţa ohmică a conductorului şi anume „rezistenţa de radiaţie” care defineşte într-un fel valoarea cuplajului dintre antenă şi mediul înconjurător.
La recepţie este dificil să păstrăm termenul de „rezistenţă de radiaţie”, deoarece antenna nu radiază, ci, din contră, captează energia de radiofrecvenţă. În acest caz, corect vom putea spune că există o „impedanţă a antenei de 73 ohmi, la rezonanţă”.

De remarcat că tot ceea ce am expus mai sus este valabil numai în cazul legăturii la antenă într-un punct corespunzînd unui ventru de intensitate. În afară de acesta, impedanţa creşte peste 73 ohmi, pe masură ce ne depărtăm de ventru, pentru a atinge valori pînă la cîteva mii de ohmi în nodurile de intensitate.