Articole electronica, kituri, scheme
Radioreceptor

Receptor pentru testarea amplificatoarelor

 

Realizarea amplificatoarelor de audiofrecvenţă îi tentează pe mulţi constructori incepători prin posibilităţile diverse de utilizare a acestora. După efectuarea reglajelor la mersul in gol, pentru a aprecia şi, eventual, corecta calitatea amplificatorului obţinut, gradul de distorsiune, volumul sonor etc., este nevoie, de o sursă de semnal AF, care poate fi chiar un receptor radio cu putere mică de ieşire.

Montajul alăturat reprezintă un astfel de receptor, schema sa fiind clasică: un circuit de acord L1-Cv pentru gama undelor medii, două etaje de amplificare directă in radiofrecvenţă, detecţia cu ajutorul unei diode punctiforme şi ieşirea potenţiometrică, pentru a avea posibilitatea de reglare a nivelului AF. In plus, schema mai contine o celulă de filtrare C7-R6-C8, pentru împiedicarea reacţiilor nedorite între amplificatorul testat şi receptor.

Valorile rezistenţelor şi condensatoarelor pot fi cu abateri de 20% şi chiar mai mari, fără a influenţafuncţionarea montajului. Programul difuzat poate fi ascultat fidel intr-o cască avînd impedanţa de 2000 ohmi, conectată intre cursorul potenţiometrului şi plus.

Consumul de curent este foarte redus – ciţiva miliamperi – permiţînd alimentarea de la o baterie miniatură de 9 V. Condensatorul variabil Cv este de tip miniatură, cu două secţiuni de 270 pF conectate in paralel. Bobinele L1 şi L2 sînt realizate pe o bară de ferită cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 12-14 cm. Se poate utiliza liţă de radiofrecvenţă sau conductor CuEm cu diametrul de 0,2 mm. L1 conţine 65 de spire şi L2 – 4 spire, infăşurăriie fiind fără distanţă intre ele. Bobinajul se va executa pe un tub din carton subţire sau carcasă din plastic, avind posibilitatea de a glisa pe bară pentru alegerea poziţiei optime. In apartamentele din blocurile de beton armat este necesară o antenă exterioară.

Se poate folosi chiar borna de antenă colectivă radio (A); semnalul se aduce pe bara de ferită infăşurind 2-3 spire din conductorul de legătură pe unul din capetele barei (bobina L3). Tranzistoarele sînt de radiofrecvenţă, de tip EFT317, EFT319, Π401, Π403, etc, verificate in prealabil. Dioda d1 este punctiformă, cu germaniu, de orice tip (din seriile EFD, OA etc.). Se va selecta un exemplar cu diferenţă cit mai mare între rezistenţa directă (zeci sau sute de ohmi) şi rezistenţa inversă (sute de kiloohmi).

Pentru a nu simţi gustul amar al insuccesului, este bine să se verifice in orealabil toate condensatoarele. Montajul poate fi realizat pe o placă de cablaj imprimat, care se introduce într-o cutie adecvată împreună cu bara de ferită şi bateria de alimentare. Pe cutie vor fi scoase bornele de ieşire AF, butonul condensatorului variabil şi borna de antenă.


Articole din aceasi revista

Leave a Reply

avatar

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  Subscribe  
Notify of
back to top