In figura 40 se prezinta schema unui bloc UUS cu tranzistoare si acord prin capacitate variabila. Blocul de UUS este compus dintr-un circuit ele intrare, amplificatorul de UIF si schimbatorul de frecventa cu oscilatorul local destinat semnalelor receptionate cu modulatie de frecventa. Amplificatorul de FIF lucreaza fie in gama 65-73 MHz (dupa norma OIRT), fie in gama 87-104 MHz (norma CCIR) fie in alte benzi similare 87—100 MHz etc dupa firma constructoare.
Utilizarea in UUS a unui amplificator in UIF, ofera avantajul amplificarii la un nivel de zgomote cu mult mai scazut decit dupa schimbatorul de frecventa, iar in plus se obtine o imbunatatire a selectivitatii radioreceptorului fata de semnalele de FI si imagine, constituind in acelasi timp un separator intre etajul oscilator (producator de oscilatii parazite) si circuitul de antena. Pentru aceste consideiente amplificatorul de FIF devine necesar la radioreceptoarele MF.
Se intilnesc patru tipuri de variante de amplificatoarei UIF cu emitorul comun, cu baza comuna, schema cu punct intermediar la masa si schema in montaj cascoda.
Dintre schemele mentionate mai sus; montajul cu baza comuna este celmai frecvent intrebuintat.
Amplificatorul UIF prezentat in figura 40 este cu baza la masa (C5) si fara neutrodinare. Circuitul de intrare este cu acord fix pe mijlocul benzii intre bobinele L1 si L2 exista un cuplaj strins pentru a se obtine o amplificare cit mai uniforma in banda de lucru. Circuitul de sarcina al UIF este alcatuit din elementele L3Cv1C5. Cuplajul intre amplificatorul UIF cu etajul mixer (SE) se face prin-condensatorul C7.
Oscilatorul lucreaza in montaj cu baza la masa. Corectia fazei intre tensiunea de reactie pozitiva de la iesirea oscilatorului si tensiunea de intrare se realizeaza cu ajutorul retelei de reactie C9 si L4.
Elementele L5, Cv2, C13 constituie circuitul acordat al oscilatorului.
Analiza functionala, a, elementelor schemei din fig. 40;
C1 (30 pF) condensatorul de cuplare al antenei la circuitul de intrare. O valoare mai mica face sa scada sensibilitatea, iar o valoare mai mare provoaca dezacordarea circuitelor de intrare.
C2 (50 pF) este condensatorul de adaptare a CI la impedanta tranzistorului amplificator de UIF. El poate lipsi din montaj sau poate avea o valoare de pina la 50 pF.
C3, C4 (40 pF) alcatuiesc CI cu acord fix pe mijlocul benzii. Modificarea valorii lor duce la dezacordarea CI si la neadaptarea circuitelor. Ca urmare se micsoreaza sensibilitatea si raportul semnal/zgomot.
R1 (800 Ohmi) este rezistenta de emitor a tranzistorului T1. O valoare mai mare de 800 Ohmi mareste tensiunea de emitor, micsoreaza amplificarea, creste zgomotul de fond si mareste efectul intermodulatiei. O valoare mai mica supraincarca tranzistorul.
R2, R3 (2—5 kOhmi) constituie divizorul de tensiune pentru polarizarea tranzistorului T1. O valoare mai mare pentru R3 si mai mica pentru R2 mareste tensiunea de polarizare (creste curentul de colector). O valoare .mai mica pentru Rs si mai mare pentru R2 reduce tensiunea de polarizare (scade I ). In primul caz apare pericolul de strapungere jonctiunii baza emitor (supraincarcarea tranzistorului). In cazul al doilea scade amplificarea, scade raportul semnal/zgomot si se maresc distorsiunile de intermodulat.
Articole din aceasi publicatie
