Puterea de iesire normala se considera puterea disipata pe o rezistenta, neinductiva avind o valoaie egala cu modulul impedantei difuzorului la frecventa de 400 Hz.
Puterea de iesire maxima utilizata (potrivit standardelor noastre in vigoare) este de 400 mW — pe sarcina echivalenta—pentru o putere de iesire maxima utilizabila > 1 W, respectiv de 50 mW —pe sarcina echivalenta —pentru o putere de iesire maxima utilizabila < 1W; se intelege putere ia care distorsiunile ating valoarea de 10%.
Largimea de landa o constituie difeienta dintre frecventele limite ale unei benzi de frecvente. In radiodifuziunea sonora, marimea largimii de banda efectiva este cuprinsa intre ±9 kHz (pentru gamele UL, UM, US. cu modulatie de amplitudine) si ±300 kHz (in cazul somnanelor cu modulatie de frecventa).
Atenuarea canalului alaturai reprezinta raportul care arata, de cite ori- este slabit un semnal prin crestet ea sau scaderea frecventei de acord a amplificatorului selectiv cu ±9 kHz. De obicei, acest raport se exprima in decibeli (dB) Canalul adiacent de radiocomunicati si poate fi superior sau inferior.
Parametri principali
In procesul de depanare nu se masoara, de obicei, toti parametrii enuntati, fiind o operatie dificila, care necesita timp si aparatura speciala, precum si cunoasterea metodelor de masurare. Unele performante pot fi insa apreciate prin simpla ascultare a radioreceptorului pe toate gamele de unda. Aprecierea va fi subiectiva si deci foarte imprecisa. De aceea, se recomanda, cum se va vedea tot in acest capitol, utilizarea semnalelor de test, legate de anumite frecvente si nivele normale de lucru.
Parametrii radioreceptoarelor sint destul de numerosi. Dintre acestia se mentioneaza sensibilitatea, selectivitatea, fidelitatea, distorsiunile de neliniaritate, atenuarea semnalelor de frecventa imagine, intermediara sau a semnalelor cu MA parazita pe lantul MF, raportul semnal/zgomot, largimea de banda, eficacitatea reglajelor manuale sau automate, stabilitatea, radiatia, caracteristica acustica de frec-venta alunecarea frecventei oscilatorului local ,etc.
Pentru practica de amator vor fi definiti-doar citiva parametri specifici sensibilitatea, selectivitatea, fidelitatea, distorsiunile de neliniaritate si puterea de iesire maxima (nominala).
Sensibilitatea caracterizeaza, intr-un sens mai larg, capacitatea receptorului de a da o auditie de intensitate; normala pentru semnale de intrare cit mai mici. Ea depinde de amplificarea totala, respectiv de numarul de etaje, dar in acelasi timp este legata de nivelul parazitilor, de zgomotul propriu al receptorului precum si de gama de unda receptionata, in figura 23 sint prezentate curbele de sensibilitate pentru UL, UM si US.
Selectivitatea receptorului reprezinta capacitatea acestuia de a separa semnalele statiei dorite de alte semnale captate de antena. Selectivitatea receptorului este asigurata de catre circuitele acordate de ARF (mai ales la UL) si AFI. Cu alte cuvinte, selectivitatea este o caracteristica ele frecventa (de acord) a radioreceptorului si se defineste prin diferenta de frecventa necesara intre semnalul dorit si semnalul perturbator pentru, a evita interferenta acestora. Selectivitatea fata de canalul adiacent, conform standardelor, pentru MA se considera la o largime de banda de 9 kHz. iar pentru MF, de 300 kHz. Curba de raspuns a unui receptor este prezentata in figura 24.
Fidelitalea caracterizeaza masura in care calitatea auditiei acestuia este apropiata de programul sonor original, deci prezinta un grad mic de deformare a semnalului receptionat. Intre fidelitatea electrica (masurata la bornele secundarului transformatorului de iesire) si fidelitatea acustica, ultima intereseaza, in general; deoarece masurarea ci impune anumite conditii speciale se recurge tot la masurarea fidelitatii electrice.
Fidelitatea depinde de banda de trecere a etajelor AF, in cazul unui amplificator ideal (perfect) acesta ar trebui sa amplifice uniform toate semnalele a caror frecventa sint cuprinse in banda de trecere pentru care a fost conceput, iar curba de frecventa ar fi o linie dreapta (fig. 25). In realitate insa semnalele cu frecvente diferite (10… 1000 Hz) sint amplificare in mod neuniform si de aceea caracteristica reala difera de cea idoala. Distorsiunile de acest fel numite de neliniaritate se datoresc in special etajului final (citiva decibeli).
In radioreceptoarele moderne de buna calitate, care functioneaza atit pe gamele de UL, UM, US si UUS, amplificatorul de audiofrecventa, fiind comun pentru toate gamele, are banda de trecere larga (intre 10 …25 kHz), desi pentru gamele UL, UM si US ar fi suficienta o banda cu frecventa maxima de 5…6 kHz.
Caracteristica de frecventa se considera suficient de liniara (uniforma), daca amplificarea variaza de cel mult 2 ori (6 dB) in banda de trecere a frecventelor transmise de amplificator la o frecventa de referinta de 400 Hz. O caracteristica de frecventa apropiata de cea ideala se obtine la receptoarele prevazute cu reglare de ton pentru frecvente inalte si joase separate (vezi HI —FI ABC de G.D. Oprescu, Editura Albatros, 1978). Nota Tehnium.org O sa afisam si cartea Hi-Fi ABC.
Fidelitatea electrica globala este determinata atit de caracteristica de frecventa a etajelor de AF, cit si de selectivitatea etajelor de RF si FI ale radioreceptorului. Caracteristica de frecventa a intregului radioreceptor (de la intrarea in antena pina la difuzor) reprezinta valorile rapoartelor tensiunilor de la iesirea radioreceptorului pent ru diverse frecvente audio, care moduleaza semnalul de la intrarea lui, pen- tiu o valoare a tensiunii frecventei purtatoare si gradul de modulatie m, constante.
Performantele energetice privesc .puterea nominala, de iesire, puterea “S” absorbita de la sursa, puterea maxima de iesire si puterea reziduala de iesire.
Puterea nominalii de. iesire a radioreceptorului intereseaza in special; ea reprezinta puterea electrica pe care o poate debita etajul final cu distorsiuni mai mici de 10%. Fa depinde de puterea tranzistoarelor folosite in etajele finale. Se recomanda sa nu se inicsorezc impedanta difuzoarelor sub limita prevazuta spre a nu se strapunge i ranzistoarele finale.
Valorile puterii nominale la iesirea (W) pentru un coeficient de distorsiuni de 10%. masurat pe intreg lantul de amplificare, in cazul radioreceptoarelor cu tranzistoare sint cuprinse intre 0,3… 4 W, depinzind de clasa aparatului.
Articole din aceasi publicatie
