Citirea usoara a schemelor radioreceptoarelor ofera avantajul recunoasterii tipului aparatului, iar ca urmare inlesneste constructia sau depanarea sa.
Se stie ca in schemele, aparatelor de receptie, etajele se aranjeaza de la stinga spre dreapta, intrarea find la antena, iar spre dreapta se afla difuzorul, deci iesirea receptorului.
Oricit de complexa ar fi o schema, se poate capata deprinderea descifrarii ei, comod si rapid daca se respecta citeva principii de baza.
In primul rind, trebuie sa se recunoasca tipul receptorului cu amplificare directa, reflex, superreactic sau superheterodina. Apoi, citirea in detaliu a unei scheme nu trebuie sa se faca mecanic, urmarind la intimplare conexiunile, pentru a nu ajunge la concluzii gresite. In mod corect, citirea se face stiind precis unde trebuie sa ajunga conexiunea respectiva. De exemplu, in figura 3, pornind de. la baza tranzistorului T3 prin R3 in punctul 1 apare posibilitatea de a merge pe conexiune spre dreapta sau spre stinga (pe schema).
Mergind spre stinga se va ajunge pe calea 1, 2, R1 la colectorul lui T2, ceea ce este gresit deoarece ar urma ca baza lui T2 sa fie conectata galvanic cu colectorul tranzistorului T1. In realitate, din punctul 1 trebuie sa se mearga spre dreapta, la minusul bateriei de alimentare de la care se aplica tensiuni pentru colectorul lui T2 si polarizarea bazei lui T3.
Ca urmare, este important sa se tina cont de intrarea si. iesirea fiecarui tranzistor, indiferent de modul de conectare (baza, emitor sau colector comun), precum si de faptul ca circuitul corespunzator fiecarui electrod al tranzistorului trebuie sa se inchida in mod obligatoriu, la emitorul aceluiasi tranzistor. In plus, trebuie sa existe doua cai du inchidere de curent o cale de inchidere de curent alternativ (RF sau AF) care poate contine elemente pasive R,L,C si o calc de curent continuu formata numai din rezistoare si eventual bobine. Aceste doua cai de inchidere trebuie sa fie diferite pentru a evita reactiile (pozitive sau negative) intre etaje.
In schema din figura 4 sint prezentate, spre exemplificare; circuitele unui tranzistor de tip pnp conectat cu emitorul comun. In acest montaj, baza este conectata prin circuitul de intrare Ll cu divizorul de tensiune R1R2 care determina valoarea tensiunii de baza UB si a curentului IB. Curentul de colector Ic trece prin rezistenta de sarcina L2 si R4. Suma curentilor IB + IC + = IE, care pe R3 produce caderea de ten-siune UE. In cazul din figura 4, diferenta UB — UE = 0,7 — (—0,5) = —0,7 + 0,5 = 0,2 V, care reprezinta tensiunea de polarizare a bazei.
Din observatiile de mai sus se poate deduce modul cum trebuie urmarit fiecare circuit al unui tranzistor precum si ordinul de marime aproximativa a tensiunilor si curentilor de alimentare.
Desi toate aparatele de radioreceptie tranzistorizate construite de firmele producatoare sint realizate dupa scheme de principiu de tip superheterodina, pentru aprofundarea modului lor de functionare, in vederea unei depanari metodice, vor fi descrise in prealabil si citeva scheme simple experimentate de radioamatori, cu bune rezultate. Dupa aceea, vor fi descrise si aparatele de tip superheterodina MA-MF.
Articole din aceasi publicatie
