Radiotehnica înseamnă teoria şi tehnica folosirii diferiţilor curenţi electrici pentru transmiterea fără fir a semnalelor, ea constituind unul din rezultatele dezvoltării electrotehnicii.
Intr-o mare măsură, electrotehnica modernă a fost creată de oamenii de ştiinţă şi de către eminenţii ingineri ruşi. Bazele ei au fost puse de savantul M. V. Lomonosov, care încă în secolul al XVIII-lea s’a ocupat de studiul fenomenelor electrice. După V.M.Lomonosov, cercetări importante în domeniul electricităţii au fost făcute de V. V. Petrov profesor la Academia de medicină chirurgicală. In anul 1802, el a descoperit arcul electric, care serveşte şi în prezent ca o sursă puternică de lumină, fiind întrebuinţat foarte, mult şi la sudarea electrică precum şi la topirea metalelor.
Academicianul E. H. Lenţ a efectuat lucrări de o importanţă excepţională în domeniul electricităţii. El a descoperit legile acţiunii termice a curentului şi legile inducţiei electromagnetice.
In anul 1832, savantul rus P. L. Şilling a inventat telegraful electromagnetic. La crearea telegrafului electromagnetic, a motoarelor electrice şi a altor aparate, un rol însemnat l-au avut şi lucrările academicianului B. S. Iacobi.
Inventarea lămpii cu incandescenţă, de către inginerul rus A. N. Lodîghin, în 1873, a constituit un eveniment de o importanţă mondială.
Iluminatul cu ajutorul lămpilor cu arc a fost înfăptuit pentru prima oară de P. N. Iablocicov, care a inventat transformatorul şi alte aparate electrice. Ulterior, I. F. Usaghin a construit primul transformator electric din lume.
Inginerii ruşi D. A. Lacinov, M. O. Dolivo-Dobro- volschi şi R. E. Classon, au pus bazele transportului de energie electrică la mari distanţe.
Lucrările savanţilor ruşi în domeniul electricităţii au contribuit la inventarea comunicaţiilor prin radio, realizîndu-se practic în anul 1895 de către genialul fizician şi inginer rus A. S. Popov. Această invenţie a deschis o nouă epocă în ştiinţă şi tehnică.
După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, dezvoltarea electrotehnicii şi radiotehnicii în U.R.S.S. a păşit pe o nouă cale, calea. socialistă. Sub conducerea lui V. I. Lenin şi apoi a lui I. V. Stalin, lucrările pentru electrificarea şi radioficarea Uniunii Sovietice au luat un mare avînt. îndeplinirea cu succes a planurilor cincinale staliniste a asigurat o creştere uriaşă a industriei electrotehnice şi a electrificării diferitelor ramuri ale economiei naţionale, precum şi a cercetărilor ştiinţifice din domeniul electrotehnicii şi radiotehnicii. In prezent, problemele din domeniul electrotehnicii şi radiotehnicii nu mai sînt rezolvate de oameni de ştiinţă izolaţi, ci de mari colective de oameni de ştiinţă, ingineri, tehnicieni şi muncitori. In multe domenii, lucrările oamenilor de ştiinţă sovietici au întrecut tehnica străină. In condiţiile create de socialismul victorios, se dezvoltă într-un ritm ne- mai întîlnit aplicarea cea mai variată a electricităţii şi a radiotehnicii în economia naţională.
Dezvoltarea electrotehnicii are o importanţă hotărîtoare pentru construirea comunismului în U.R.S.S. In geniala lucrare „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.”, I. V. Stalin a arătat că singura definiţie justa a comunismului este următoarea formulare leninistă : ,,Comunismul este Puterea Sovietică plus electrificarea întregii ţări”. Pentru acest motiv, în conformitate cu directivele istorice ale Congresului al XlX-lea al Partidului cu privire la cel de al cincilea plan cincinal de dezvoltare a U.R.S.S., se desfăşoară în Uniunea Sovietică lucrări gigantice de electrificare. Producţia de energie electrică va creşte pînă în anul 1955 cu 80% , puterea totală a centralelor electrice se va dubla ; se construiesc numeroase centrale electrice noi de putere diferită, printre care hidrocentrala de la Cuibîşev de foarte mare putere ; se înfăptuieşte construirea de noi şi importante linii de transport a energiei electrice, continua să se dezvolte rapid industria electrotehnică şi electrificarea agriculturii.
Un număr foarte mare de amatori radiofonişti, care a apărut şi s-a întărit odată cu dezvoltarea electrotehnicii şi radiotehnicii sovietice, constituie o rezervă din rîndurile căreia în Uniunea Sovietică se scot în fiecare an cadre de radiofonişti, constructori şi tehnicieni talentaţi. Ca să cunoască această tehnică, ra- diofoniştii amatori trebuie să fie mereu la curent cu toate realizările importante. Pentru aceasta, însă, ei trebuie să-şi însuşească, mai întîi de toate, cunoştinţele ştiinţifice. In lucrarea de faţă cititorul va găsi o expunere a celor mai elementare principii ale electrotehnicii. Prin însuşirea lor, el va putea rezolva multe probleme practice, va putea face unele calcule foarte simple şi va putea studia apoi pricipiile radiotehnicii moderne.
Articole din aceasi publicatie
