Articole electronica, kituri, scheme
Carti

2. Curentul electric si intensitatea curentului

In unele substanţe, electronii se pot deplasa din- tr-un atom în altul, sau între atomi ). Din aceste substanţe fac parte toate metalele, cărbunele, soluţiile de săruri, de acizi şi alcaline, organismele vii şi pamîn- tul. precum şi toate materialele umede. Celelalte substanţe în care electronii nu se pot deplasa în acest fel, poartă denumirea de neconductoare, izolatoare sau dxelectrice. Aerul şi celelalte gaze, sticla, porţelanul, cauciucul, masele plastice, diferitele răşini şi lichide uleioase, lemnul uscat, hîrtia uscată, ţesăturile uscate şi numeroase alte substanţe sunt izolatoare.
In conductorii solizi, . curentul electric este datorit unei deplasări a electronilor.

Electronii se deplasează totdeauna din locul unde se află în exces, adică de la minus, spre locul unde se află în cantitate mai mică, adică spre plus. Cu toate acestea, în electrotehnică se obişnuieşte să se considere că un curent se deplasează de la plus spre minus. Acest sens al curentului a fost stabilit în mod convenţional încă înainte de descoperirea electronilor. Trecerea la adevăratul sens de deplasare a electronilor este legată de mari greutăţi, deoarece ar fi nevoie de o modificare a tuturor cărţilor şi manualelor de electrotehnică şi radiotehnică.

Trebuie să menţionăm că viteza de deplasare a e- lectronilor în conductor este foarte mică şi se măsoară în fracţiuni de centimetru sau milimetru pe secundă. Aceasta se explică prin faptul că electronii se ciocnesc tot timpul în calea lor de particulele conductorului. In schimb, viteza de propagare a curentului prin conductor este foarte mare, la fel cu viteza luminii, adică de 300 000 km/s. -Dacă la un capăt al conductorului apare un curent, procesul transmiterii lui se face atît de rapid, aproape instantaneu, încît la celălalt capăt al conductorului, în mod practic, curentul va ajunge în acelaşi moment. Electronii se deplasează, însă, foarte încet, ciocnindu-se şi frecîndu-se tot timpul cu particulele conductorului. Deaceea, electronii care s-au pus în mişcare la un capăt al conductorului, vor ajunge foarte tîrziu la capătul celălalt. Curentul din conductor se aseamănă cu scurgerea apei într-o ţeavă lungă umplută cu apă, care are la un capăt o pompa. Pompînd apa în ţeava, presiunea se va transmite foarte repede, dealungul ţevii de la o particulă a apei la alta, iar prin’ capătul celălalt al ţevii, apa se va scurge. Apa introdusă de pompă se va deplasa mult mai încet şi va ajunge la celălalt capăt al ţevii, numai după un anumit timp.

Cu cît prin secţiunea transversală a conductorului vor trece într-o secundă mai mulţi electroni, cu atît curentul va fi mai mare. Intensitatea curentului se notează cu litera I sau i şi se măsoară în amperi. Cînd curentul este egal cu 1 amper, aceasta înseamnă că prin secţiunea transversală a conductorului, trece într-o secundă o anumită cantitate de electroni, exprimată printr-un număr foarte mare : 6,3 urmat de 17 zero-uri. O noţiune despre ordinul de mărime al acestei cifre ne-o dă următorul exemplu. Dacă toţi aceşti electroni nu vor trece dintr-odată, cu cite un milion pe secundă, pentru ca să treacă toţi va fi nevoie de 200 mii de ani…

In lămpile obişnuite de iluminat, curentul are o valoare de cîteva zecimi de amper. In aparatele electrice de încălzit, curentul este de cîţiva amperi, iar în conductorii liniilor electrice de mare putere poate fi de mii de amperi şi mai mult. Totuşi, în multe cazuri, în special în aparatele de radio, curentul este mult mai mic de un amper. De aceea, de foarte multe ori se întrebuinţează unităţi de măsură mai mici şi anume : miliamperul, egal cu 1/1000 din valoarea unui amper şi microamperul egal cu 1/1 000 000 din valoarea unui amper. Amperul se notează prescurtat cu litera A, miliamperul cu mA şi microamperul cu uA.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top