Receptorul a cărui schemă este prezentată în figura 49 asigură o audiţie foarte bună. Având sensibilitate şi selectivitate corespunzătoare, pe lingă recepţia staţiilor locale, cu acest aparat se pot asculta un număr apreciabil de staţii aflate la distanţe mari.
Schema sa se compune din mai multe etaje.
Cu tranzistorul T1 care lucrează în montaj reflex, se obţin un etaj de radiofrecvenţă şi un amplificator de joasă frecvenţă. Etajul detector este realizat cu o diodă de radiofrecvenţă a cărei sarcină este rezistenţa R1. Condensatorul C2 are rolul de a îmbunătăţi stabilitatea reacţiei. Cu tranzistoarele T2 şi T3 se realizează două etaje amplificatoare de joasă frecvenţă. Rezistenţa R3 asigură polarizarea tranzistorului T2 şi, in acelaşi timp, introduce o reacţie negativă, fapt care Îmbunătăţeşte calitatea au-diţiei. Rezistenţa R6 permite stabilizarea regimului termic al tranzistorului T3.
Valorile pieselor sînt trecute in schema de principiu.
Circuitul de intrare, format din bobinele L1, L2 şi L3, se construieşte pe o bară de ferită cu diametrul de 8 mm şi lungimea de 120 mm. Fiecare bobină se realizează pe carcasă separată. Carcasele se confecţionează din carton cu diametrul de 8 mm. Pentru bobina L1 se înfăşoară 20 spire din sîrmă CuEm, diametrul 0,2 mm. Bobinele L2 şi L3 se construiesc din liţă de radiofrecvenţă 20 x 0,05 mm. Bobina L2 are 50 de spire cu priză la a patra spiră faţă de capătul care se leagă la emitorul tranzistorului T|. Bobina L3 are 4 spire.
Bobina de şoc de radiofrecvenţă L5 — cu 200 spire din sîrmă CuEm + M, diametrul 0,2 mm — se înfăşoară pe un tor de ferită cu diametrul de 10 mm sau pe un miez tip oală.
Transformatorul de ieşire Tr se confecţionează în funcţie de tipul difuzorului care se foloseşte. Pentru un difuzor normal cu impedanţă de 2-8 ohmi transformatorul se execută din următoarele materiale: tole E+I format mic (0,5-1,5 cm lăţimea limbii) din fier-siliciu cu secţiunea de 0,5 cm2 ; înfăşurarea primară (I), 1000 spire din CuEm, diametrul 0,15 mm, înfăşurarea secundară (II), 80-100 spire din CuEm, diametrul 0,3 mim.
La un difuzor de radioficare, transformatorul se rebobinează astfel : pentru tole tip E+I (14×14 mm), înfăşurarea I are 400 spire din CuEm, diametrul 0,2 mm, iar înfăşurarea II, 80 spire din CuEm, diametrul 0,5 mm, cu prize de adaptare la spirele 45, 60, 70.
In cazul cînd dorim să construim un receptor de buzunar va trebui să folosim un difuzor miniatural. Pentru acest difuzor se va confecţiona un transformator de adaptare cu datele indicate pentru receptorul din figura 40.
Piesele aparatului portabil se montează pe o placă din pertinax de formă dreptunghiulară. Iniţial se desenează pe o foaie de hârtie milimetrică piesele la dimensiunile lor reale şi cu conexiunile dintre ele aşa cum vor fi aranjate, pe placa de montaj. Desenul obţinut se lipeşte pe placa de pertinax.
In punctele de fixare şi de conectare a mai multor piese se vor da găuri (1 mm) în care se vor introduce forţat (cuie) ştifturi lungi de 5 mm din sîrmă de cupru dezizolată cu diametrul de 1 mm. Piesele se fixează de aceste ştif- turi prin cositorire, pe o parte a plăcii de montaj, iar conexiunile dintre piese, pe cealaltă parte a plăcii de montaj. Etajele se dispun în linie, respectîndu-se succesiunea din schema de principiu.
La poziţionarea pieselor se va ţine seama de recomandările făcute la montajele anterioare. Pentru orientare se va avea în vedere şi schiţa de montaj din figura 45. Caseta aparatului se va face din material plastic.
După terminarea montajului, se alimentează aparatul de la o baterie de 6 V (4×1,5 V) şi se execută reglajele pentru stabilirea punctului static de funcţionare a tranzistoarelor, Sn scopul de a avea un consum redus şi distorsiuni minime. Pentru aceasta, cu ajutorul unui miliampermetru de curent continuu, se măsoară curenţii pe rând, în punctele l-4 notate pe schema de principiu din figura 49. In prealabil se va scoate bobina L3 de pe bara de ferită, evitând astfel apariţia auto oscilaţiilor şi efectuarea unor măsurări eronate.
Respectând polaritatea aparatului de măsură trebuie să se măsoare curenţii arătaţi în următorul tabel:
Dacă curenţii măsuraţi diferă cu mai mult de 10% de valorile indicate se va trece ia reglarea rezistenţelor. Valorile curenţilor se pot regla prin schimbarea rezistenţelor de polarizare R1, R3, R4, R5 cu altele de valori apropiate de cele arătate în schema de principiu din figura 49.
Cu aceste reglaje se termină construcţia aparatului.
El poate funcţiona atît cu antenă de ferită, cit şi cu antenă exterioară, care se conectează în bucşa A. Folosirea antenei exterioare face posibilă recepţionarea unui număr mare de staţii de radio.
Articole din aceasi publicatie
