Articole electronica, kituri, scheme
Carti

Receptor radio cu diodă semiconductoare şi amplificator cu două tranzistoare, pentru unde medii şi lungi

Pentru radio constructorii dornici să realizeze audiţii puternice în difuzor prezentăm schema din figura 40. Noul receptor nu se diferenţiază prea mult de precedentul; deosebirea constă în faptul că el are în plus un etaj amplificator de joasă frecvenţă plasat înaintea etajului de putere.

Programele recepţionate sînt mult mai puternice şi pot fi ascultate în difuzor. El ne dă posibilitatea dealtfel să recepţionăm emisiunile staţiilor naţionale chiar de la depărtări mai mari. In dorinţa de a îmbunătăţi performanţele receptorului atît ca selectivitate, cît şi ca putere trebuie să construim bobine mai bune — pe miez magnetic, cu liţă de înaltă frecvenţă. Deci vom înlocui bobina confecţionată pe carcasă din carton printr-o bobină cu miez magnetic, care are un factor de calitate mult mai mare, fapt ce permite obţinerea unei selectivităţi ridicate.

Vom începe construcţia aparatului prin confecţionarea bobinelor cu miez magnetic pentru unde medii şi unde lungi. In acest scop vom construi două carcase identice, ale căror dimensiuni sînt date în figura 41.

Carcasa se realizează dintr-un cilindru şi cinci discuri din polietilenă sau din carton. Discurile se introduc pe cilindru şi se fixează (fig. 41 c) de acesta cu vopsea duco sau cu o soluţie de celuloid (30-^-40 g celuloid şi 70 g de acetonă sau tiner). Fixarea se face astfel încît crestăturile discurilor să fie pe aceeaşi linie. Miezul bobinei se prepară din pulbere de magnetită, pisată mărunt, cernută printr-o sită deasă şi amestecată cu puţină vopsea duco până se obţine o pastă groasă şi omogenă. Interiorul cilindrului fiecărei carcase se umple cu această pastă şi se lasă la uscat minimum zece ore. In lipsa magnetitei se poate folosi şi pilitură fină de fier, dar în acest caz se obţine o bobină de calitate inferioară, iar numărul spirelor se măreşte cu 10-15%. La bobinele din comerţ miezul este realizat dintr-o pastă feroasă cu calităţi superioare, numită ferocart.

Se execută în continuare bobinajul. Pentru undele medii se bobinează 56 de spire, cîte 14 spire în fiecare compartiment. Pentru întreaga bobină trebuie circa 4 metri de liţă de înaltă frecvenţă. La bobina de unde lungi se bobinează 132 spire, cîte 33 spire în fiecare compartiment, din sîrmă de 0,2-0,4 mm, izolată cu bumbac sau cu mătase. în total sînt necesari aproximativ 10 metri de sîrmă. Trecerea conductorului de la un compartiment la altul se va face prin crestătura fiecărui disc. Bobinajul se realizează în acelaşi sens şi cit mai strâns. In compartimente spirele se aşează una lingă alta şi apoi în rânduri suprapuse. în lipsa liţei de înaltă frecvenţă se poate întrebuinţa sîrmă de 0,3-0,6 mm, izolată cu bumbac sau cu mătase, dar performanţele aparatului vor fi ceva mai slabe. Nu se recomandă să se folosească sîrmă izolată numai cu email, deoarece audiţia va fi slabă.

Conductorul din liţă este format din mai multe fire subţiri de cupru izolate fiecare în email şi apoi toate în mătase. Dezizolarea liţei in locurile unde trebuie lipită (de exemplu, capetele bobinei) trebuie făcută cu multă atenţie, pentru a nu rupe firele.

Izolaţia de email poate fi înlăturată foarte uşor în modul următor:
Capătul care trebuie dezizolat se ţine împreună cu vârful cald al letconului pe o pastilă de aspirină şi emailul se îndepărtează repede. Apoi, locul dezizolat se cositoreşte cu atenţie pentru a prinde toate firele de cupru.

In cazul că se rup fire se va scurta liţa şi operaţia se va repeta. Capetele bobinelor se vor lega de găurile făcute în discurile separatoare. Astfel se realizează bobinele L2 şi L4 (fig. 40). Bobinele L1 şi L3, care se introduc în serie cu antena şi se cuplează inductiv cu bobinele L2 şi L4, se vor executa pe carcasele aceloraşi bobine. Bobina L1 are în compartimentele 2 şi 3 cîte 13 spire (sîrmă de bobinaj izolată cu bumbac sau cu mătase de 0,2 mm) înfăşurate spiră lângă spiră peste bobina de unde medii. Acelaşi număr de spire se face şi în bobina L3, peste bobina de unde lungi.

In cazul când bobinele nu se confecţionează după indicaţiile de mai sus şi se dispune de un miez magnetic, atunci pentru bobina L2 se înfăşoară 60-100 spire, iar pentru bobina L1 — 25 spire din sîrmă CuEm+M cu diametrul 0,2 mm. Valoarea necesară a bobinei L2 se stabileşte prin încercări. Ambele bobine se înfăşoară pe acelaşi miez magnetic.
După confecţionarea bobinelor se trece la construcţia transformatorului de ieşire (Tr.) în cazul cînd dispunem de un difuzor de dimensiuni normale sau miniatural cu o impedanţă de 2-8 ohmi va trebui să executăm un transformator cu următoarele date tehnice: tole E + I format mic (0,5-1,5 cm lăţimea limbii), din fier-siliciu, secţiunea 0,5 cm2 ; înfăşurarea pri-mară I cu 1 000 spire din sîrmă de CuEm, 0 0,15 mm, iar secundarul II cu 80-M00 spire din sîrmă de CuEm, 0 0,3 mm.

Dacă folosim un difuzor de radioficare este necesar să rebobinăm transformatorul acestuia după următoarele date tehnice: pentru tole E + I (14 x l4 mm), înfăşurarea I cu 400 spire (CuEm, diametru 0,2 mm), iar înfăşurarea II cu 80 spire (CuEm, diametru 0,5 mm), cu prize la spirele 45, 50 şi 70, pentru stabilirea poziţiei de adaptare cu rezistenţa difuzorului (audiţie maximă).

Când bobinele şi transformatorul de ieşire sînt gata confecţionate se poate trece la realizarea practică a aparatului după schiţa de montaj din figura 42. Pentru aceasta ne sînt necesare următoarele piese:
— 3 bucşe radio şi 2 banane radio;
— 2 tranzistoare tip 3 NU 70 sau echivalente;
— 1 diodă 1 NN 40 sau alta echivalentă;
— 4 rezistenţe de 0,12 W, ale căror valori sînt trecute în figura 40 b ;
— 2 condensatoare electrolitice de 10uF/6 V;
— 1 întrerupător monopolar ;
— 1 condensator variabil cu aer de 500 pF ;
— 1 comutator de game (eventual întrerupător) cu 2×2 poziţii.
— 1 baterie de lanternă de 4,5 V.
Dacă receptorul se face numai pentru gama de unde medii nu mai sînt necesare comutatorul de game şi bobina de unde lungi. Construcţia se poate introduce într-o cutie de material plastic sau chiar în caseta unui difuzor de radioficare.

Pentru punerea în funcţiune a aparatului se introduce antena în bucşa A1 (pentru unde medii) sau în A2 (pentru unde lungi) şi se trece comutatorul de game în poziţia “unde medii” sau “unde lungi”. Priza de pământ se conectează în bucşa P. Apoi se pune întrerupătorul I în poziţia conectat şi acţionând asupra condensatorului variabil, se acordează aparatul pe o staţie de emisie radio.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top