Articole electronica, kituri, scheme
Carti

Receptor radio cu diodă semiconductoare şi amplificator cu un tranzistor

Receptorul radio cu diodă semiconductoare, oricât de bine ar fi construit, nu poate asigura o ascultare puternică a staţiilor în difuzor. Audiţia este cu atît mai slabă cu cît staţiile de emisie sînt mai îndepărtate sau au putere mică. Cauza acestui neajuns rezidă în faptul că receptorul cu diodă semiconductoare primeşte de la antenă o cantitate de energie foarte mică, insuficientă pentru obţinerea unei audiţii puternice.

Singura soluţie pentru obţinerea unei audiţii puternice în cască sau în difuzor este folosirea, pe lingă receptorul radio cu diodă semiconduc-toare, a unui amplificator realizat cu unul sau mai multe tranzistoare. Acesta amplifică de zeci şi sute de ori energia captată de antenă, făcând posibile acţionarea difuzorului şi realizarea unei audiţii puternice.

Receptorul radio cu diodă semiconductoare şi amplificator cu un tranzistor este format dintr-o antenă, o priză de pământ, un circuit acordat, un detector, un amplificator de joasă frecvenţă cu tranzistor şi o cască (difuzor) (fig. 38). De obicei amplificatorul se numeşte etaj de putere, deoarece el are rolul de a da căştii (difuzorului) puterea electrică necesară pentru ca aceasta să producă undele sonore cu tăria dorită.

Receptorul radio a cărui schemă este dată în figura 37 este format din d0uă părţi. Prima este identică cu cea prezentată în figura 35 (antena, priza de pământ, circuitul acordat şi detectorul). Partea a doua a schemei conţine amplificatorul de joasă frecvenţă (tranzistorul T cu bateriile de alimentare de 2×4,5 = 9 volţi, întrerupătorul I) şi casca Cs. Acest tip de amplificator asigură o audiţie destul de puternică şi are un consum mic, de cca 2-5 miliamperi. Alimentarea lui se face cu două baterii de lanternă de 4,5 volţi fiecare, legate în serie, adică se asigură o tensiune de 9 volţi. Tranzistorul folosit în montaj trebuie să fie ales dintre tipurile de joasă frecvenţă, spre exemplu : EFT-121, EFT-153, P-13, P-14, P-43 etc. Având un consum mic, bateriile pot asigura funcţionarea amplificatorului timp de câteva luni de zile.

In schemele de radio, tranzistorul se desenează ca în figura 17. Intr-un cerc care reprezintă carcasa tranzistorului sînt notaţi cei trei electrozi: emitorul, baza şi colectorul. Tranzistorul constituie piesa cea mai importantă a aparatului; el se poate deteriora uşor dacă se alimentează necorespunzător ca polaritate şi mărime a tensiunii de lucru. In această privinţă deosebim două tipuri: tranzistoare pnp, care se alimentează cu minus la colector şi cu plus la emitor şi tranzistoare npn, la care polaritatea tensiunii este inversă (adică plus pe colector şi minus pe emitor). Mărimea tensiunii de alimentare pentru fiecare tip de tranzistor se ia din catalog sau din prospectul de fabricaţie.

Cum funcţionează amplificatorul ?

Este de remarcat că în schema receptorului prezentat montarea diodei D se face ţinând seama de sensul de conducţie al acesteia (fig. 38 a). Fiecare diodă are marcat pe electrozi (anod şi catod) semnele + şi —. Indiferent de tipul diodei, aceasta se montează astfel încât semnul + (sensul de conducţie) să fie către baza tranzistorului. In cazul unei montări greşite a diodei aparatul va funcţiona slab şi sunetele (sem-nalele) vor fi deformate, din cauză că alimentarea (polarizarea) bazei tranzistorului se face cu polaritate pozitivă. Energia slabă a curenţilor de joasă frecvenţă de la ieşirea detectorului intră in circuitul bază-emitor al tranzistorului şi creează in circuitul eimitor-colector un curent de joasă frecvenţă de câteva ori mai mare decât curentul care a intrat în circuitul bază-emitor. Curentul din circuitul emitor-colector trece prin difuzor şi deoarece este mult mai mare decât curentul de intrare, face ca acesta să vibreze mai puternic decât în situaţia cînd era străbătut de curentul de joasă frecvenţă din circuitul detectorului (fig. 35). Cu alte cuvinte, se poate spune că curenţii de joasă frecvenţă produşi de receptorul radio cu diodă semiconductoare sînt amplificaţi de tranzistorul T (fig. 38 5).

Construirea acestui aparat se face prin adăugarea în schema receptorului din figura 35 b a etajului amplificator şi prin modificarea unor conexiuni (fig. 39). Pentru aceasta trebuie în plus următoarele materiale:
— un tranzistor de joasă frecvenţă;
— două baterii de lanternă de 4,5 V;
— un întrerupător mic, monopolar.

Aceste piese se montează în interiorul aceleiaşi cutii. Pentru punerea în funcţiune a receptorului se trece întrerupătorul 1 în poziţia conectat (tranzistorul se alimentează). Reglarea aparatului se face asemănător ca la receptorul cu diodă semiconductoare.

Cu o antenă de 10-15 m şi cu o priză de pământ bună realizăm audiţii puternice în difuzor. In plus, şi numărul staţiilor recepţionate va creşte, dar în anumite ore ale serii selectivitatea poate să fie nesatisfăcătoare. Ca atare trebuie folosită o antenă de dimensiuni mai mici. La terminarea audiţiei se întrerupe alimentarea amplificatorului.


Articole din aceasi publicatie

Leave a Reply

avatar

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  Subscribe  
Notify of
back to top