Articole electronica, kituri, scheme
Carti

Receptorul cu amplificare directă

Acest aparat are în compunerea sa următoarele etaje (fig. 22.) ;
— amplificatorul de înaltă frecvenţă;
— detectorul;
— amplificatorul de joasă frecvenţă (audio).

In principiu, funcţionarea receptorului este următoarea.

Oscilaţiile cu frecvenţă înaltă captate de antena receptorului trec în circuitul de intrare (acord), care este cuplat la aceasta. Se înţelege că, circuitul de intrare este acordat pe frecvenţa semnalului care se recepţionează, realizîndu-se astfel selecţia semnalului dorit. In continuare, semnalul selectat (semnal de înaltă frecvenţă) este amplificat în etajul amplificator de înaltă frecvenţă, după care este trecut în etajul detector. Etajul detector are rolul de a extrage din semnalul de frecvenţă înaltă (neperceptibil cu urechea omenească) semnalul de joasă-frecvenţă care poate fi auzit, înregistrat, etc.

De la ieşirea din etajul detector semnalul se aplică etajului de amplificare în joasă frecvenţă (sau audio), după care este trimis spre difuzor sau cască. Deşi uşor de construit, receptoarele radio de tipul celui descris sînt folosite în mică măsură, deoarece prezintă o serie de inconveniente. Astfel, ele au sensibilitatea slabă (de ordinul 500-1 000 mV), selectivitate nesatisfăcătoare, fidelitate redusă etc.

O schemă de receptor cu amplificare directă construit cu tranzistoare este arătată în figura 23.

Receptorul prezentat funcţionează in gama undelor medii, dar mărind — după un calcul — numărul de spire al bobinei L1 acesta poate funcţiona şi în gama undelor lungi.
Primul etaj al receptorului realizat cu tranzistorul T1 funcţionează ca etaj amplificator de înaltă frecvenţă, iar al doilea etaj (cu tranzistorul T2) se comportă ca etaj detector. Tran-zistoarele T3 şi T4 cu elementele anexă formează etajul amplificator de joasă frecvenţă.

Difuzorul folosit este de tip dinamic, cuplat la ieşirea etajului amplificator de joasă frecvenţă printr-un transformator, care în primar trebuie să asigure p impedanţă de aproximativ 600 ohmi (un difuzor tip radioficare îndeplineşte aceste condiţii).

Bobina L1 este formată din 75 de spire — din conductor de cupru emailat, cu diametrul de 0,27 mm — bobinate direct pe un miez de ferită, care are diametrul de 10 mm şi lungimea de 100 mm. Spirele bobinei L( se fixează pe miezul de ferită cu o soluţie de acetonă sau adezin. Bobina L2 este alcătuită din 12 spire, iar bobina L3 din 10 spire din fir de cupru, emailat, cu diametrul de 0,5 mm. Atit bobina L2, cît şi bobina L3 se fixează pe miezul de ferită al bobinei L1 de o parte şi de alta.

Pentru o deplasare uşoară pe timpul reglajului, bobinele L2 şi L:] se bobinează pe carcase de carton. Reglajul receptorului constă în alegerea rezistenţei (intre 200 kOhmi şi 400 kOhmi), în aşa fel încît audiţia să fie optimă şi să se realizeze un cuplaj potrivit între bobinele L2 şi L3 pe de o parte, şi bobina L1 pe de altă parte. Prin reglarea acestui cuplaj se variază sensibilitatea şi selectivitatea receptorului până se obţine o recepţie bună. In situaţia în care receptorul nu funcţionează bine se va încerca şi inversarea legăturilor bobinei L3.

Sensibilitatea receptorului se măreşte considerabil prin folosirea unei antene exterioare lungă, înaltă şi degajată de alte obiecte, precum şi a unei bune prize de pământ.
Alimentarea receptorului se face de la o baterie de lanternă de 4,5 V.


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top