Radioreceptor cu reactie

Acesta este superior montajelor simple prezentate anterior, in cazul constructiilor miniaturale, cum sint receptoarele de buzunar. Prin reactia pozitiva se intelege aplicarea unei fractiuni din tensiunea de la iesirea unui amplificator la intrarea lui, fapt care duce la cresterea sensibilitatii si selectivitatii receptorului. Cele doua tensiuni (de intrare si de reactie) sint aplicate pe elementul de comanda (baza) in faza, astfel incit ele se insumeaza. Daca insa tensiunea de reactie depaseste o anumita valoare limita (printr-un cuplaj prea strins) circuitele “acroseaza”, amplificatorul se transforma in oscilator, generindoscilatii perturbatoare pentru receptorul respectiv, cit si pentru celelalte receptoare apropiate.

Reactia este pozitiva cind semnalul de reactie este in iaza cu semnalul de intrare (deci il intareste pe acesta) si negativa cind cele doua semnale sint in antifaza (deci il slabeste).

Iata un exemplu de asemenea montaj cu un tranzistor (fig. 15) care lucreaza ca etaj detector-amplificator cu reactie pozitiva. Receptorul poate functiona bine in gama undelor medii, folosind o antena exterioara. Bobina se realizeaza pe o bara de ferita cu diametrul de 8… 10 mm, lunga de 120 mm, avind circuitul de acord L1 construit din 65 de spire (cupru emailat de 0,2 mm) bobinat spira linga spira, iar L2 are 6 spire din aceeasi sirma. Bobina de soc, care nu permite radio- frecventei nedetectate sa intre in casca se realizeaza infasurind pe o carcasa de ferocart 300 de spire de sirma de cupru emailat cu diametrul de 0.1 mm.

Citeva partieularitati ale montajelor cu reactie;
— radioreceptoarele cu reactie pot lucra in orice gama de unde;
— in apropierea pragului de autooscilatie, radioreceptorul devine instabil, fapt care conduce la necesitatea reglajului si supravegherii permanente;
— la aparitia autooscilatiei in etajul demodulator cu reactie, radioreceptorul devine emitator si conturba buna functionare a radioreceptoarelor apropiate;
— radioreceptoarele cu reactie pot receptiona atit posturi cu MA, cit si posturi cu MF;
— selectivitatea aparatului depinde aproape exclusiv de nivelul de reactie.

Functionarea este urmatoarea tensiunea de reactie (o parte din radiofrecventa nedetectata) culeasa din colectorul tranzistorului, dupa amplificare este trimisa inapoi in L1, fie printr-o bobina de reactie, fie ca in cazul de fata, printr-un condensator de reactie variabil C.v legat la capatul cald al bobinei. In lipsa unui condensator variabil de 100 pF, se poate folosi unul variabil, de 500 pF legat in serie cu un condensator fix de 100 pF, capacitatea realizata fiind adecvata scopului. Acest condensator se va roti pina la pozitia unde auditia devine maxima, fara fluieraturi.

La acest receptor se poate utiliza si o antena cu ferita in loc de antena exterioara, pentru receptionarea posturilor locale. Pentru, o mai buna calitate se poate adauga o bobina de cuplaj cu antena.

Varianta radioreceptorului cu reactie, prezentata in figura 16, contine o dioda semiconductoare si un tranzistor functio- nind dupa acelasi principiu clasic, numai dozarea reactiei se efectueaza cu potentiometrul P in loc de condensator variabil.

Radioreceptor reflex. Tipul de receptor reflex a capatat o mare raspindire atit in rindul amatorilor, cit si in aparatele industriale datorita randamentului sau sporit. Pornind de la un montaj cu reactie, in principiu, sistemul reflex consta in folosirea aceluiasi tranzistor (de RF) atit ca amplificator de RF, cit si de AF, utilizind o dubla detectie cu dublare de tensiune efectuata de doua diode semiconductoare cu germaniu identice (fig. 17).

Aceasta metoda conduce la economie de materiale precum si la obtinerea unui montaj cu calitati superioare, sub un volum mic. Amplificarea este totusi mai mica la montajul reflex decit la cel cu doua etaje de amplificare obisnuit.

La constritetie se poate utiliza orice tip de tranzistor de RF si orice tip de dioda cu germaniu.

Reglajul reactiei pana la pragul de oscilatie sa efectueaza cu un potentiometru. Valoarea rezistentei de polarizare a bazei (100 Ohmi) nu este critica, ci se va gasi prin incercari.

In ansamblu, functionarea este urmatoarea semnalul de RF cules de antena A sau de bobinajul pe ferita ajunge la circuitul acordat L1CV si este aplicat pe baza tranzistorului prin C1. Din colector, semnalul de RF amplificat este oprit de catre bobina de soc de RF si R2 sa treaca prin casca, astfel incit ambele alternante sint detectate de cele doua diode RF si R2 si aplicate din nou ca semnal de AF pe baza tranzistorului care il amplifica. Semnalul de AF amplificat poate strabate acum bobina de soc de RF si trece in casca, auditia fiind astfel mai puternica.

Concomitent cu cele expuse mai sus, radiofrecventa din colectorul tranzistorului ramasa nedetectata este “intoarsa” si aplicata in faza cu semnalul din antena pe baza tranzistorului, prin fenomenul de reactie pozitiva, al carei dozaj se efectueaza cu potentiometrul de 0,5 Mohmi sau cu un condensator variabil cu mica de 100… 300 pF.

Condensatorul de 10uF constituie o cale de scurgere a radiofrecventei, care eventual a scapat spre casca si ar putea perturba auditia.

Bobina de acord si bobina de soc se construiesc dupa indicatiile date la montajele anterioare.

Se mentioneaza ca exista numeroase variante de montaje reflex cu 1,2,3 si 4 tranzistoare bazate pe acelasi principiu clasic, dintre care vom prezenta un exemplu simplu de radioreceptor reflex cu 2 tranzistoare si o dioda, avind o sensibilitate crescuta incit se poate folosi un difuzor (vezi fig. 18). Cu o antena exterioara, numarul posturilor receptionate devine mai mare.