Montajul alăturat a fost conceput şi experimentat pentru reglarea continuă a intensităţii luminoase in cazul becurilor cu incandescenţă alimentate de la reţea (veioze sau alte corpuri de iluminat). Cu piesele indicate in schemă (fig. 1) se asigură comanda unui curent maxim de cel puţin 1,5 A fără încălzirea excesivă a punţii redresoare si a tiristorului, ceea ce corespunde unei puteri maxime de cca 350 W.
In primul rînd remarcăm introducerea la intrare a unui filtru alcătuit din bobina de soc S şi condensatorul C1, absolut necesar pentru inlăturarea paraziţilor pe care altfel montajul i-ar propaga in reţea sau, direct prin radiaţie, în imediata vecinătate, perturbînd funcţionarea receptoarelor radio sau TV. Bobina S se realizează pe o bucată de bară de ferită cilindrică (Ø8 – 12 mm), cu lungimea de cca 5 cm, înfăşurind spiră lîngă spiră cca 30 de spire cu conductor CuEm 01 mm.
Condensatorul C1 (47 – 100 nF nepolarizat) va avea tensiunea de lucru de cel puţin 400 V. Tot la intrare, in paralel pe firele de alimentare cu tensiune alternarivă, a mai fost prevăzută o rezistenţă R1 (470 – 820 kΩ/1W). care are rolul de a descărca într-un timp relativ scurt condensatarul C1 după deschiderea întrerupătorului I1. Variatorul se racordează la reţea prin intermediul unui cordon cu ştecăr, iar in absenţa acestei rezistenţe, atunci cînd scoatem ştecărul din priză (cu I1 inchis şi fără consumator), la bornele sale va persista tensiu nea reţelei datorită condensatorului C1, riscînd astfel să ne curentăm chiar după cîteva ore.
Puntea redresoare PR (3PM4 – 3 A/400 V) şi tiristorul Th (T3N8 – 3 A/800 V) au fost intenţionat supradimensionate din considerente de siguranţă.
Oricum, tiristorul va fi montat pe un radiator cu suprafaţa de minimum 50-75 cm2. Valorile componentelor din reţeaua de defazare (C2, P1, R3) nu sînt critice, putînd fi optimizate experimental, in funcţie de sensibilitatea tiristorului utilizat. Nici rezistenţa de limitare R2 nu are valoare critică, dar circuitul de defazare va fi definitivat după alegerea lui R2, urmărindu-se să se poată regla fin din P1 puterea pe consummator de la o valoare minimă cât mai redusă, fără “pâlpâirea” becului.
In figura 2 prezentăm o sugestie de amplasare a componentelor pe plăcuţa de montaj şi de cablaj, acesta din urmă fiind “clasic”, cu fire groase de conexiune (nu recomandăm cablaj cu circuit imprimat). Radiatorul folosit este cu aripioare verticale, iar siguranţa este montată in soclu.
Articol publicat in revista Tehnium, Nr.1 din 1989 – Autor articol: fiz. Alex. Marculescu
Articole din aceasi publicatie
