OrCAD 386+

“Noul” (referinta la momentul in care s-a publicat articolul) produs ORCAD oferă aceeaşi interfaţă pentru utilizator ca cea produsă de popularul EDA tools, plus capabilităti fără precedent de viteză şi capacitate.

SDT386+ (Schematic Design Tools 386+) este o versiune pe 32 biti realizată special pentru calculatoare cu procesor 386 şi 486. Este suficient de puternic pentru a realiza scheme şi FPGA-uri complexe si suficient de uşor de utilizat pentru scheme simple. SDT386+ dispune de 20000 de componente în bibliotecile sale, 30 de tipuri de formate netlist şi are toate facilităţile si utilitarele necesare.

PCB386+ (Printed Circuit Board Layout Tools 386+) este o soluţie completă pentru realizare de cablaje imprimate, începând de la simple până la foarte complexe.

Dispune de un autoruter care poate lucra simultan pe 16 fețe, de înaltă calitate şi cu o foarte bună rată de conectate a traseelor.
VST386+ (Digital Simulation Tools) poate lucra cu scheme de până la 200000 de porţi cu 12 stări interne. Dispune de sute de componente modelate şi permite crearea de noi modele de către utilizator. Combinația dintre VST386+ şi SDT386+ conduce la o proiectare cu un grad ridicat de eficienţă a circuitelor FPGA.

PLD386+ (Programmable Logic Design Tools 386+) este cel mai bun instrument pentru programarea circuitelor de tip FPGA, PLA, PLD. GAL etc. Compilatorul acceptă 7 forme de intrare: ecuaţii booleene, ecuatii indexate, șiruri, hărţi numerice, tabele de adevăr. proceduri în cod maşină si scheme realizate în SDT386+.

OrCAD 386+ are posibilitatea de a prelua scheme şi cablaje executate în OrCAD 3.0 sau OrCAD 4.0. În ceea ce privește schemele, acestea pot fi transferate în ambele sensuri, adică atât din OrCAD 3.0 sau OrCAD 4.0 în OrCAD 386+, cât şi invers. Pentru aceasta, în directorul ORCADEXE din OrCAD 386+ există două utilitare: ”16to32.exe” şi ”32to16.exe“.

Sintaxă:
16to32.exe <sursă> <destinaţie> [ /C/O/Q/Z]
sursă = fişier schemă OrCAD 3.0
sau OrCAD 4.0
destinație = fișier schemă OrCAD 386+

”32to16.exe” are acceaşi sintaxă dar se inversează semnificaţia celor două fişiere.

Cablajele pot fi transferate doar într-o direcţie, adică OrCAD 386+ poate prelua cablaje executate în OrCAD 3.0 sau OrCAD 4.0. Utilitarul care face conversia este ”frompcb2.exe”.

Sintaxă:
frompcb2.exe <sursă> <destinaţie>
sursă = fişier cu extensie *.brd (specifică OrCAD 3.0 sau OrCAD 4.0)
destinație = fişier cu extensie *.bdl (specifică OrCAD 386+)

Dacă este necesară conversia mai multor fişiere, se recomandă folosirea utilitarului ”frompcb2.exe“ sub forma ”pcbconv.bat” care se găseşte în directorul de lucru. Acesta va converti automat toate fişierele cu extensia *.brd din directorul de lucru în fişiere cu extensia *.bdl.
Deoarece PCB386+ este cu mult diferit faţă de versiunea veche PCBII, în continuare prezentăm câteva indicaţii pentru familiarizarea cu acest produs.

– PCB386+ acceptă pentru netlist formatul EDIF;
– dacă se aduc modificări pe cablaj (se schimbă module) se poate opta pentru păstrarea modulelor vechi sau pentru eliminarea lor. Dacă se opteză pentru păstrarea lor, ele vor fi redenumite cu un cod ASCII extins şi vor apărea in coada listei de module;
– meniul de editare include şapte editoare de bază:
1. Editorul de placă
2. Editorul de biblioteci
3. Editorul de paduri
4. Editorul de treceri
5. Editorul de lăţimi de trasee (“cupru”)
6. Editorul listei de găuri
7. Editorul de legături

Primele două sunt similare în funcţionare. Următoarele patru sunt implementate în editorul de legături.
– în editorul de biblioteci se poate crea şi ruta orice modul necesar;
– se poate importa în editorul de biblioteci o placă realizată deja si folosită apoi ca un modul;
Meniul de setare a ariei de paduri permite crearea de module complexe automat prin specificarea stilului, înclinației şi numărului de paduri (figura 1).

– comanda EDIT permite editarea oricărui obiect de pe cablaj. Pentru aceasta este necesară activarea acesteia în meniul global de setări. Totodată este recomandată setarea suprafeţei de lucru pe “All Layers” (figura 2 si figura 3).

– comanda SET este accesibilă din orice stare. Aceasta permite setarea oricărui parametru (ca de exemplu din meniul de setare global se poate stabili dimensiunea, unghiul dintre două segmente ale aceluiaşi traseu, stilul cursorului, factorul de scalare şi altele).
În meniul de setare pentru blocuri se pot face operatii de oglindire, rotire sau plasare pe altă faţă a cablajului şi se mai poate de asemenea specifica pasul pentru operația de rotire.

– autoruterul funcţionează cu viteză ridicată şi cu o rată bună de completare a legăturilor, dacă cât mai mulţi pini posibil sunt situaţi pe grid. Pentru a fi siguri de acest lucru, se va activa “Stay on Grid” din meniul global de setări, se vor include toate modulele dintr-un bloc şi se va selecta “Module Snap Block”.

– se poate muta sau şterge orice obiect plasând cursorul pe obiectul respectiv si apăsând apoi tasta “M” pentru mişcare sau tasta “D” pentru ştergere. Pentru ca aceste operaţii să fie posibile, trebuie activat mai întâi “Allow Edits of Module Object” si “Allow Module Delete” din meniul global de setări. Se mai recomandă trecerea pe “All Layers” prin apăsarea tastei “*” (figura 2 şi figura 3).

– PCB386+ are posibilitatea de a reține într-un buffer 254 de ştergeri. Ştergerea unui bloc este considerată ca o singură ştergere. Pentru a reactiva obiectele şterse se poate folosi comanda “Undelete” care le va readuce pe ecran în ordinea inversă ştergerii lor.
Comanda “Selective” permite vizualizarea tuturor obiectelor şterse. Acestea vor apărea în culoarea lor originală, iar celelalte în gri închis. În acest mod se poate reactiva oricare din obiectele şterse prin poziţionarea cursorului pe un astfel de obiect şi apăsarea tastei “U” ( Undelete) sau şterge definitiv prin apăsarea tastei “P” (Permanently Delete).

– Comanda BLOCK se foloseşte pentru a muta, a şterge sau a muta cu păstrarea legăturilor un grup de obiecte. Setarea corespunzătoare este “Block Move And Delete Cut Segments” din meniul global de setări. Când aceasta este activată, toate traseele şi contururile vor fi tăiate de marginea blocului şi vor putea fi astfel mutate sau şterse. Comanda Block Drag este echivalentă celei cunoscute din Draft 3.0 sau Draft 4.0.
Obiectele aflate în afara blocului nu vor fi afectate. Dacă “Block Move And Delete Cut Segments” este dezactivată, primele segmente din afara blocului ale traseelor conţinute în blocul selectat vor fi considerate ca făcând parte din bloc şi astfel vor fi mutate sau şterse odată cu blocul respectiv.

– comanda “Place” plasează un obiect pe placă. În meniul “Place” sunt specificate denumirile obiectelor care se pot plasa. Înainte de a fi plasate se poate face o setare a caracteristicilor lor. Daca se alege din meniul “Place”, “Module”, pe ecran va apare lista cu toate modulele de pe placă. Se poate selecta astfel unul din acestea şi apoi poziționa oriunde pe placa.

Pentru aducerea unui modul care încă nu există pe placă, se va activa “Place”, “Module” şi apoi “New”. Astfel, pe ecran va apare lista de biblioteci cu module din care se poate selecta şi plasa pe placă, oricare din modulele conţinute în bibliotecă. Vizualizarea legăturilor (Rastnet) dintre paduri se poate face prin unul din următoarele moduri:

1. pentru un singur pad – se fixează cursorul pe padul respectiv şi se apasă tasta ”X”.
2. pentru un modul – se fixează cursorul pe textul care reprezintă referinţa modulului şi se apasă tasta “X”.
3. pentru un bloc – se defineşte un bloc şi se selectează comanda “X Show RastNets”.

La plasarea unui modul, legăturile vor apare în funcţie de poziţia modulului, adică se vor afisa căile cele mai scurte.
Pentru ştergerea tuturor legăturilor, se pozitionează cursorul într-o zonă fără obiecte şi se apasă ”X”.

În “Go To Function” se găsesc meniurile de autorutare, printare şi plotare, meniul pentru încărcarea netlistului şi cel pentru evidenţa macrourilor.
În timpul rutării se pot adăuga sau şterge straturi. Se selectează “Layer”, apoi “Copper Colors/Enables/…” şi se activează, respectiv dezactivează stratul în cauză (figura 4).

Şi, în sfârşit, pentru identificarea obiectelor neconectate, în cazul unor plăci cu densitate ridicată, se poate utiliza una din următoarele metode:
* se activează “Show Unconnected Objects” din meniul global de setări şi se apasă tasta “X” cu cursorul poziţionat pe rând pe fiecare obiect neconectat.
* se plasează cursorul pe un traseu sau un pad şi se selecteaza Highlight. Astfel, toate obiectele care aparțin legăturii respective vor apare cu o luminozitate sporită.
* se activează “High Contrast” din meniul “Copper Colors/Enables/…” sau “Other Colors/Enables/…” şi “Show Unconnected Objects” din meniul global de setări. Şi în acest caz, obiectele neconectate vor apărea cu intensitate luminoasa sporită.
Pentru cele mai noi informatii legate de produsul OrCAD, accesati http://www.orcad.com/.

Articol publicat in revista RET – Autor articol: inginer Mircea Vasiu