Inregistrarea vocii pe fond vocal

Amatorul cu înclinaţii artistice va simţi adeseori dorinţa de a înregistra pe bandă un program muzical favorit pe care să-i însoţească cu propriile sale comentarii de „specialitate”. Muzica poate proveni fie de pe discuri, fie de la radio sau de pe un alt magnetofon. În toate cazurile însă, obţinerea unui rezultat „convingător” depinde de posibilitatea tehnică a efectuării unui mixaj corespunzător între cele două surse de program (vocea şi muzica). Astfel, de exemplu, în unele locuri muzica va trebui să apară gradat, şi nivelul să crească pînă îa cel normal, în alte locuri muzica va trebui doar atenuată si să continue să existe, ca „fond”, pentru comentariile care urmează.

Schema din figura 115 ilustrează un pupitru de mixaj simplu, dar eficace, cu două intrări : 1 – microfon piezoelectric sau dinamic şi 2 — picup, radio sau magnetofon. Ieşirea mixerului se conectează la bornele de intrare „microfon” ale magnetofonului.

Potenţiometrele P2 şi P3 reglează nivelul celor două surse de program, iar potenţiometrul ajustabil P1 determină odată pentru totdeauna nivelul sursei 2, astfel ca P2 şi P3 fiind la maximum, tensiunea de ieşire a mixerului să fie aceoaşi pentru oricare din intrări. Cu alte cuvinte, PI roduee nivelul de tensiune al intrării 1 la nivelul intrării 2.

Practic, vom proceda în felul următor:

• — Se potrivesc potenţiometrele P2 şi P3 la maximul cursei si P1 la o poziţie intermediară.
• — Se vorbeşte normal la o distantă de 10 — 20 cm, în faţa microfonului şi se reglează potenţiometrul de nivel al magnetofonului la o valoare corespunzătoare unei indicaţii corecte a indicatorului optic.
• — Se aplică un semnal la intrarea 1 (disc, bandă sau radio) şi se reglează potenţiometrul P1, astfel ca indicatorul optic al magnetofonului să arate o modulaţie corectă.

Aceste “reglaje fiind încheiate, potenţiometrele P2 şi P3 vor servi scopului propus, şi nu ne vom mai atinge nici de P1 şi nici de potenţiometrul de nivel din magnetofon. Controlul înregistrării se va efectua conectînd o pereche de căşti la bornele corespunză­toare ale magnetofonului.

În cazul unor înregistrări muzicale „directe” (formaţia mică de amatori), intrarea 1 va putea servi la acomodarea unei ghitare electrice, cu doză electromagnetică sau piezoelectrică. Operaţiile de reglaj rămîn şi în acest caz cele arătate mai sus.

Nenumărate sînt posibilităţile de realizări tehnico-artistice care stau în faţa amatorului care a îndrăgit această ramură a electronicii. Practica andiofrecvenţei îl va face în curînd să devină un maestru al „manipulării sunetelor”, îi vor dezvolta aptitudinile tehnice şi artistice, spre satisfacţia sa personală, a familiei şi a prietenilor săi, îndreptîndu-l cu paşi repezi spre însuşirea temeinică a unei ştiinţe cu largi perspective de dezvoltare.