Imbunatatirea redarii frecventelor inalte

Îmbunătăţirea fidelităţii de reproducere a receptorului impune şi extinderea caracteristicii de frec­venţă în regiunea frecvenţelor acute. Aceasta va fi de un deosebit folos la redarea discurilor de înaltă fidelitate, cum sînt cele din categoria „micro” la tu­raţiile 33, 1/3 şi 45 t/min. Dacă pe vremuri, cu discu­rile standard la 78 t/min şi picupurile electromag­netice masive, o gamă de redare de 40—7000 Hz era suficientă, astăzi pretenţiile în această direcţie sînt mult mai mari.

Una din căile de îmbunătăţire, a redării sunetelor acu ie este folosirea circuitelor de compensare, ca şi in cazul başilor. Observaţiile lăcute în paragraful precedent rămîn valabile şi în acest caz.

O altă cale, în măsură să dea rezultate extrem de bune, este construirea şi folosirea unui amplificator suplimentar, destinat exclusiv amplificării frecven­ţelor înalte şi prevăzut cu un difuzor special pentru redarea acestora. Practic, se va putea folosi un di­fuzor de putere mică (1W), întrucît „puterea” sune­telor acute, faţă de ansamblul sunetelor care formează un program muzical, este redusă.

Schema unui astfel de amplificator este ilustrată în figura 85. În locul tuburilor menţionate s-ar putea utiliza unul singur şi anume tipul ECL 82, fără nici o modificare în valori. Pentru tubul 6V6GT transformatorul de ieşire va avea o impedanţă primară de 5000 ohmi, iar pentru tubul ECL82 o impedanţă de 5 600 ohmi. În ambele cazuri se va folosi tola E—6,4.

Un filtru format din elementele R8 şi C8 împie­dică trecerea frecvenţelor înalte spre amplificatorul principal (începînd de la 800 Hz în sus se produce o atenuare de 6 dB pe octavă).

O astfel de instalaţie poate ţine tovărăşie unui amplificator cu o putere pînă la 200 waţi, gama lui de frecvenţe fiind cuprinsă între 800—30.000 Hz.