Prin dinamică înţelegem raportul dintre sunetul cel mai puternic şi sunetul cel mai slab al unei reproduceri sonore. Din motive bine determinate, dinamica originală a unei execuţii muzicale nu poate fi menţinută nici în cazul înregistrărilor pe discuri şi nici în cazul transmisiunilor radiofonice, fiind necesară o rcducere a contrastelor prea puternice. Avem de a face în acest caz cu o „compresiune dinamica”. Fără luarea unor măsuri speciale, ascultătorul aşezat în faţa difuzoarelor va audia în consecinţă un program muzical denaturat din acest punct de vedere (nu vă alarmaţi: practic situaţia nu este chiar aşa… tristă).
Reconstituirea dinamicii originale se obţine cu ajutorul unui procedeu numit de „expansiune dinamică” si care acţionează în mod opus faţă de sistemul de compresiune amintit mai înainte.
Există multe scheme de „expansori dinamici”, dar ele sînt în general destul de complexe şi din această cauză neatrăgătoare pentru amatori.
Un circuit neobişnuit, lipsit de tuburi electronice, dar în măsură să dea rezultate foarte bune, este ilustrai în schema din figura 98. Ceea ce surprinde desigur în primul rînd este numărul mic de piese şi prezenta a două laturi de lanternă. Totuşi, aceasta din urmă, datorită proprietăţii lor de a-şi schimba rezistenţa de la „rece” la cald”, constituie inima montajului.
Cele două becuri B1 şi B2 împreună cu rezistenţele R1 şi R2 formează o punte. La nivele mici ale semnatului aplicat punţii, căderea de tensiune pe Bl şi B2 este toarte mică (filamente reci), puntea se echilibrează si tensiunea la bornele difuzorului devine aproape nulă. Invers la nivele mari ale semnalului, puntea se dezechilibrează şi tensiunea de difuzor creşte ioane mult. lată deci cum pasajele „forte” ale muzicii sînt îi nările şi cele “piano” slăbite în intensitate. Rezistenţele R1 şi R2 se vor bobina bifilar, pentru a avea o inductanţa cît mai mică şi atajul lor va îi conform cu puterea de ieşire a amplificatorului.
Impedanţă de intrare a punţii este de aproximativ 50% din impedanţă bobinei mobile a difuzorului, lucru de care se va ţine seama la dimensionarea transformatorului de ieşire.
Montajul acesta oferă surprize mari celor ce-1 vor realiza. Eventual se poate îngloba un comutator care să permită funcţionarea instalaţiei cu sau fără expansiune dinamică.
Un dezavantaj al acestui circuit este pierderea de putere pe care o introduce: practic, numai aproximativ 15%, din puterea amplificatorului mai ajunge pe difuzor. Ca atare nu se recomandă acest sistem pentru amplificatoare cu o putere mai mică de 5—10 wati.
Becurile B1 şi B2 vor fi tipuri de 3,5V/0,24A în cazul puterilor ele ieşire piuă la 8 waţi şi de 7V/0,3A pentru puteri mai mari.
Pentru o funcţionare optimă a expansorului dinamic descris se cere determinarea experimentală a valorilor exacte ale rezistentelor R1 si R2.
Articole din aceasi publicatie
