Amplasarea difuzoarelor pentru auditii stereofonice

Audiţii stereofonice, de bună calitate, se pot obţine la fel de bine în săli mai mari, ca şi în camere obişnuite de locuit, cu condiţia esenţială ca difuzoa­rele celor două canale să fie corect amplasate.

În cazul unei încăperi normale, avînd o suprafaţă de 12 — 20 m, cele două difuzoare (sau grupuri de difuzoare) vor fi aşezate aşa cum se vede în figura (08, adică în două colţuri. În acest caz locul optim de audiţie este situat pe axa de simetrie la o distanţă egală cu distanţa dintre difuzoare (A).

O altă situaţie posibilă este cea schiţată în figura 100. In acest caz distanţa dintre difuzoare este determinată de distanţa maximă admisibilă de la difuzoare la auditor.

O cameră de formă neregulată nu constituie un impediment. Difuzoarele se vor plasa, aşa cum se vede în figura 110, menţinîndu-se legea de bază: distanţa între difuzoare trebuie să fie egală cu dis­tanţa de audiere.

În calea undelor sonore nu trebuie să se afle nici un obstacol, căci acesta fie că va absorbi frecven­ţele înalte, fie că le va trimite la auditor prin reflexii. In această situatie efectul stereofonic este atenuat sau chiar anulat. în figura 111 se arată atît ampla­sarea greşită, cît si cea corectă a unui difuzor.

Precum am arătat mai sus, există un „punct” de audiţie optim. Pe lîngă acest punct, există o zonă ceva mai mare în cadrul căreia efectul stereofonic mai este sesizabil. Totuşi această zonă este prea li­mitată pentru a putea permite unui număr mai mare de persoane să beneficieze de efectul stereo, din care cauză se recomandă folosirea a cîte doua difu­zoare pentru fiecare canal, aşa curn se arata în schiţa din figura 112. O atenţie deosebită se va acorda conectării corecte a difuzoarelor din punct de vedere al fazei (membranele trebuie să se deplaseze în fază). Determinarea polarităţii se va face cu ajutorul unei baterii de buzunar, observînd mişcarea membranei, apoi se vor marca capetele bobinei mobile m mod corespunzător.

În sfîrşit, pentru a profita din plin de calităţile stereofoniei, vom avea grijă ca ambele canale ale amplificatorului să fie reglate pentru un volum so­nor şi o tonalitate identice. „Finisajul” instalaţiei, atît acustic, cît şi electronic, se va face pe cale experimentală, folosind acelaşi minunat instrument pe care l-am menţionat şi cu altă ocazie şi anume: urechea.