Un amplificator simplu cu un tub

Cu ajutorul tubului triodă-pentodă finala tip ECL82, se poate construi un amplificator cu o putere de ieşire de 3 waţi, în măsură sa satisfacă, din punct de vedere al volumului sonor, cerinţele unei audiţii într-o cameră de locuit (de fapt nivelul sonor la care se ascultă de obicei în astfel de cazuri corespunde unei puteri de ordinul 0,5 – 1 watt).

Aparatul prezentat în figura 46 are două intrări: cea marcată „PU” serveşte la adaptarea unei doze de redare cu cristal, rezistenţele Rl, R2 şi condensatorul C1 fiind elemente de corecţie pentru frecvenţele înalte, iar cea marcată “Radio” poate fi conectată ia ieşirea detectorului unui radioreceptor sau la un magnetofon. în cazul utilizării unui preamplificator, acesta se va lega tot la borna “Radio”.

Potenţiometrul de volum este prevăzut cu o priză la 300 Kohmi de capătul “rece”. In cazul în care amatorul nu-şi va putea procura un astfel de potenţiometru, va face o priză la un potenţiometru obişnuit. Acest grup formează un filtru care introduce o corecţie a frecvenţelor audio înalte şi joase la nivele mici de audiţie (conform curbelor de egal nivel de tărie din figura 4).

Reglajul tonului se face printr-o reacţie negativă selectivă (dependentă de frecventă). Cînd cursorul potenţiometrului R11 se apropie de anoda pcntodei, frecvenţele înalte suferă o atenuare datorită efectului de şuntare capacitivă între anod şi masă (prin C10). Cînd cursorul se apropie de celălalt capăt al cursei sale, circuitul se transformă într-un filtru trece-jos, aşa încît reacţia negativă afectează numai frecvenţele joase, care sînt astfel atenuate. în poziţia centrală a cursorului, timbrul rămîne nealterat.

O reţea suplimentară de reacţie negativă selectivă este conectată între secundarul transformatorului de ieşire şi grila de comandă a triodei, şi afectează numai frecvenţele audio foarte înalte.

Impedanţa de ieşire a pentodei finale este de 4000 ohmi, deci aceasta va trebui să fie şi impedanţa primară a transformatorului de ieşire.