O pereche de tuburi 6Π3C, montate în contratimp, clasa AB2, pot asigura, o putere utilă de peste 40 waţi la un factor de distorsiuni nelineare mai mic de 10 %. Cu o astiel de instalaţie se vor putea efectua şi sonorizări în aer liber, puterea fiind suficientă pentru un număr de 15—20 difuzoare de 2,5 W.
Construcţia unui astfel de amplificator nu este cîtuşi de puţin mai complicată decît cea a unui amplificator de putere mică. Ceea ce diferă de fapt este în special gabaritul transformatorilor de ieşire şi de reţea. Etajul final lucrează cu curenţi de grilă, din care motiv etajul care îl atacă, numit etaj „driver”, trebuie să debiteze putere. Cuplajul dintre cele două etaje se efectuează cu ajutorul unui transformator, prevăzut cu cîte o priză mediană, atît la primar cit şi la secundar. Datele de construcţie ale acestui trans-formator vor fi date ulterior.
Schema de principiu din figura 57 nu prezintă greutăţi deosebite de înţelegere. Prima triodă a tubului T1 lucrează ca amplificatoare de tensiune, iar cea de a doua ca defazoare. Urmează un etaj în contratimp, echipat cu dubla triodă T2 care atacă simetric cele două tuburi finale de putere T3 şi T4. O reţea simplă de reacţie negativă cuprinde toate etajele amplificatorului şi interconectează secundarul transformatorului de ieşire cu catoda nedecuplată a primei triode. In cazul în care amatorul va constata că prin conectarea reţelei de reacţie amplificatorul intră într-o oscilaţie puternică, el va trebui să inverseze legăturile de la secundarul transformatorului.
Aceasta este valabil pentru oricare din amplificatoarele descrise în acest capitol.
Redresorul — mai complex în acest montaj — este reprezentat în schema de principiu din figura 58. Se folosesc două tuburi separate, tubul T5 asigurînd alimentarea independentă a anodelor etajului final. Curentul total de repaos, fără semnal, al celor două tuburi 6Π3C este de 88 mA, iar curentul la semnal maxim este de 205 mA. Negativarea acestora trebuie să fie fixă (—25V) şi se obţine din redresor datorită căderii de tensiune pe rezistenţa R19. Rezistenţa R18 constituie o sarcină fixă şi ea reduce la o valoare acceptabilă variaţia tensiunii de ecran a finalelor ca urmare a variaţiei de consum în funcţie de semnal. Curentul de ecran este de 5 inA fără semnal şi de 16 mA cu semnai maxim pentru ambele tuburi 6Π3C.
Amplificatorul şi redresorul vor Ii montaţi pe două şasie independente, construcţia „etajată” fiind preferabilă. Tubul T1 va fi ecranat şi transformatorul de reţea va îi orientat la 90° faţă de cel de ieşire şi cel de atac. Dimensiunile şastelor vor fi de 500x200x5 mm şi se vor executa din tablă de fier de 1,5 mm grosime.
Sensibilitatea amplificatorului, la puterea nominală de 40 W (maximum 47 waţi), este de 1,5 volţi şi se va folosi cu unul din preamplifieatoarele de-scrise in capitolul precedent.
Lista de materiale
Articole din aceasi publicatie
