Operaţia este de fapt cu mult mai uşoară decît în cazul radioreceptoarelor. Într-adevăr audiofrecvenţa poate fi stăpinită mult mai lesne decît oscilaţiile de ordinul sutelor de mii şi milioanelor de Hz — oscilaţii care prezintă mai întotdeauna o poftă nestăpînită de a părăsi conexiunile prin care sînt trimise să circule pentru a-şi face apoi apariţia tocmai acolo unde prezenţa lor este cel mai puţin dorită.
A nu se trage de aici concluzia, pripită, că în materie de amplificatoare audio asamblarea s-ar putea face la voia întîmplării. Ea trebuie executată după anumite reguli, dar — spre deosebire de domeniul radiofrecvenţei — respectarea acestora fereşte cu siguranţă pe radioamator de neplăceri şi cheltuială inutilă de timp.
O regulă, valabilă şi în acest domeniu, spune că „cel mai corect cablaj este acela care cuprinde conexiuni cît mai puţine şi cît mai scurte”. Idealul ar fi ca să nu avem nici un fel de conexiuni. Desigur că aceasta nu e posibil, dar fără îndoială este posibil ca numărul şi lungimea lor să fie reduse la minimul necesar. Pentru aceasta este suficient să urmărim de la bun început o amplasare judicioasă a pieselor principale, cum ar fi: tuburile, transfor-matoarele, condensatoarele electrolitice etc.
Este inutilă indicarea pentru fiecare construcţie în parte a acestui amplasament, dacă amatorul va ţine seama de următoarele reguli generale:
1 — Tuburile se montează, în ordinea lor firească, pe lungimea şasiului.
2 — Condensatoarele electrolitice — exceptînd tipurile miniaturizate — se aşază între tuburi (exceptînd cele finale şi redresoare care se încălzesc puternic) ele constituind astfel o ecranare utilă.
3 — Transformatoarele se amplasează între tuburile corespunzătoare. In cazul în care transformatorul de reţea şi cel de ieşire (sau cuplaj) se află pe acelaşi şasiu, ei vor fi montaţi la 90° unul faţă de celălalt, pentru a se elimina orice posibilitate de cuplaj nedorit.
4 — Soclurile tuburilor se vor monta în asa fel încît picioarele corespunzătoare filamentului să fie cît mai apropiate de marginea şasiului. Conexiunile care duc la aceste picioare vor fi răsucite şi aşezate
de-a lungul marginii interioare a şasiului. In orice caz, aceste conexiuni vor fi menţinute departe de punctele „calde”, care se află la un potenţial de audiofrecventă fată de masă.
5 — Legăturile însemnate ca atare pe schemă vor fi neapărat executate din cablu de conexiune blindat. Tresa metalică va fi lipită la masă la ambele capete, exceptînd cazul cînd e vorba de o conexiune care duce la un tub avînd grila scoasă pe partea superioară.
6 — In cazul prcamplificatoarelor, este bine să se evite folosirea mai multor puncte de masă, răspîndite pe şasiu. In general se va alege un singur punct de masă care va fi corespunzător mufei de intrare. De la acest punct se va trage un fir de 1 mm diametru la care se vor putea apoi lipi toate celelalte puncte de masă.
7 — Condensatoarele care au punctul de masă marcat pe ele, şi servesc la efectuarea unui cuplaj între două etaje, vor fi legate în aşa fel încît capătul corespunzător semnului de masă să fie lipit de locul cu impedanţa cea mai mică fată de pămînt. In cazul unui condensator de cuplaj între anoda unui tub şi grila tubului următor, acest punct este anoda.
Respectînd cele de mai sus, şi bineînţeles… schema de principiu, amatorul arc toate şansele ca respectivul preamplificator sau amplificator să-i dea de la bun început satisfacţie.
In ceea ce priveşte alte aspecte, legate de punerea la punct şi depanarea amplificatorilor, acestea vor fi analizate în continuare.
Articole din aceasi publicatie
