Microfonia

În amplificatoarele sau preamplifieatoarcle de audiofrecvenţă efectul microfonic se datoreşte exclusiv unuia sau mai multor tuburi. Cu cît tubul respectiv se află într-un etaj lucrînd la un nivel mai mic de semnal (deci mai la „începutul” amplificatorului), cu atît pericolul de microfonie creşte, întrucît amplificarea ulterioară este mai mare. în general tuburile destinate amplificării semnalelor de audîofrecvenţă mici au o construcţie interioară rigidă, care împiedică în mare măsură producerea microfoniei, şi se montează pe un suport elastic. Se întîmplă însă să nimerim un exemplar mai puţin reuşit din acest punct de vedere şi în acest caz va fi practice imposibil să ne folosim de puterea maximă de ieşire a amplificatorului, întrucît de la un anumit nivel în sus se va auzi în difuzor un „urlet”.

În general stabilirea tubului mîcrofonic se face prin uşoară ciocănire a balonului de sticlă (sau metalic). Tubul împricinat se va comporta ca un microfon — de unde si denumirea fenomenului — şi urmează să-l înlocuim. Totuşi, în unele cazuri, microfonia este aşa de puternică, îneît simpla ciocănire a sasiului, în orice loc, va da acelaşi efect. In acest caz putem proceda în felul următor: conduce printr-o variaţie bruscă a tensiunii indicate de instrument.