Zgomotul do fond (brum) este duşmanul oricărui sistem de audiofrecvenţă. El poate fi moderat, constituind doar o uşoară supărare, sau aşa de puternic încît să pună în pericol bobina mobilă a difuzorului.
Orice amplificator va produce un zgomot de fond atunci cînd potenţiometrul de volum şi amplificarea frecvenţelor joase sînt ambele reglate la maximum. Aceasta este normal. Nu este însă normal ca acest zgomot să fie audibil la o distanţă de 2 — 3 metri de difuzoare, la un nivel mediu de ascultare. În această ultimă situaţie va trebui în stabilim provenienţa zgomotului, vom verifica în primul rînd dacă zgomotul este prezent cu oricare din sursele de program. Astfel, de exemplu, dacă prin conectarea unui picup observăm un nivel ridicat de zgomot, care însă nu există în momentul în care la intrare se conectează un alt dispozitiv electroacustic, putem fi siguri că de vină este pîcupul. În acest caz particular, vom verifica legarea corectă a dozei la amplificator (tresa metalică la borna de masă) şi în general vom examina cu atenţie traseul firului ecranat care porneşte de la doză şi se termină la intrarea amplificatorului.
O metodă foarte simplă şi uneori eficace de a reduce zgomotul de fond este de a schimba poziţia fişei de alimentare în priză. Aceasta se va face separat şi pe rînd pentru fiecare aparat care face parte din lanţul de audîofrecvenţă. Dacă se observă o îmbunătăţire — cît de mică — se va însemna piciorul respectiv al fişei de alimentare. In cazul unui picup, încercarea se va face cu motorul pornit. La fel se va proceda şi în cazul unui magnetofon.
Uneori zgomotul de fond prea mare se datoreşte unui tub. Se va acorda o atenţie deosebită, în acest sens, primului etaj de preamplificare. Fără ca tubul să fie defect la catometru poate apare ca bun — zgomotul de fond poate varia relativ mult de la un exemplar la altul.
De la caz la caz, apare necesară blinclarea unui tub, chiar dacă această operaţie nu a fost iniţial prevăzută. In acest sens, se poate folosi o caracasă metalică din tablă de fier, astfel construită ca să permită fixarea ei rigidă de şasiu.
Partea inferioară a şasiului — în special la preamplificatoare — va fi întotdeauna acoperită cu o placă metalică de dimensiuni convenabile, prinsă cu patru şuruburi.
O sursă foarte frecventă de zgomot este cablul de interconectare dintre diferitele aparate. Acest cablu este format de un fir central înconjurat de o tresă metalică care se conectează la şasiul celor doua a parate şi la pămînt. Un contact defectuos între această tresă şi şasiu va provoca un zgomot de fond apreciabil. Prelungirea cablului de interconectare cu două fire obişnuite — chiar pe o lungime aparent mică — va duce la acelaşi rezultat.
O tensiune alternativă, la frecvenţa reţelei de curent, poate apare între şasiu şi pămînt, ca urmare a scăpărilor din transformatorul de alimentare. Din această cauză este recomandabil să se efectueze o punere la pămînt a întregului lanţ de audiofrecvenţă cu ajutorul unui conductor gros care se va lega la un robinet de apă (printr-un colier) sau la calorifer.
Amplasarea aparatelor are o deosebită importanţă. Se va evita aşezarea unui picup, prevăzut cu o doză magnetică, în imediata apropiere a unui, transformator de putere, întrucît cîmpul magnetic creat de acesta din urmă se va induce în doză şi va da naştere unui zgomot de fond. Aceeaşi precauţie se va lua şi în ceea ce priveşte preamplificatorul. Primele etaje ale acestuia, avînd o sensibilitate mare, nu trebuie să se afle în apropierea transformatoarelor.
Legăturile care duc la filamentele tuburilor vor fi întotdeauna răsucite (fig. 63) şi se va evita formarea buclelor în jurul soclului (fig. 64). Se va evita paralelismul şi apropierea între fire care conduc curenţi de audiofrevenţă şi cele parcurse de curentul de 50 Hz al reţelei.
Luînd toate precauţiile de mai sus, amatorul va reuşi cu siguranţă să-şi pună la punct instalaţia, în aşa fel încît chiar la pasagiile muzicale pianissimo, zgomotul de fond să nu mai constituie o problemă.
Articole din aceasi publicatie
