În figura 29 este prezentată schema electrică de principiu a unui preamplificator care foloseşte tubul pentodă tip EF86. Acest tub are proprietăţi deosebit de bune pentru a fi folosit la amplificarea semnalelor mici, el avînd o construcţie antimicrofonică şi un zgomot de fond (suflu) redus.
Examinînd schema, observăm că preamplificatorul este prevăzut cu două intrări: o intrare de impedanţă mare şi o intrare de impedanţă mică. Prima va putea servi, de exemplu, la adaptarea unui microfon sau al unui picup piezoeleetric, iar cea de a doua la adaptarea unui microfon dinamic, care nu are montat în el un transformator special ridicător de impedanţă, sau a unei chitare electrice prevăzuate cu o doză electromagnetică. Comutarea de la o intrare la alta se va face cu ajutorul unui comutator simplu cu două poziţii. Negativarea tubului se face automat prin rezistenţa de catod de 1500 ohmi, decuplată la masă prin condensatorul electrolitic de 50 MF.
Pentru a asigura o amplificare lipsită de zgomot de reţea (brum), tensiunea anodică este filtrată suplimentar prin grupul format de rezistenţa de 50 kohmi şi condensatorul electrolitic de 50 MF.
Un astfel de preamplificator are un factor de amplificare de cca. 150. Aceasta înseamnă că un semnal de 5 mV va fi mărit pînă la valoarea de cca. 0,7 — 0,8 V, ceea ce este suficient pentru a ataca bornele de P.U. ale unui radioreceptor de tip mai vechi sau cu sensibilitate mică la intrarea în etajele de audiofrecvenţă.
Caracteristica de frecvenţă a acestui montaj este lineară între 10—15.000 Hz. Pentru aceasta amatorul va respecta însă în mod obligatoriu valorile condensatoarelor trecute pe schemă. O capacitate mai mică a condensatorului de decuplaj a ecranului sau a catodului va atrage după sine o înrăutăţire a amplificării la frecvenţe joase.
Toate piesele componente vor fi montate pe un şasiu avînd dimensiunile 100 x 200 mm. Punctul de legare la masă al condensatorului de 50 MF va fi ales drept punct de masă comun pentru toate celelalte piese.
La intrare s-au utilizat mufe-mamă standardizate, cu 3 contacte. În lipsă se vor putea folosi bucşe radio obişnuite. Legătura “caldă” de la mufă sau bucşă la grila tubului, se va executa din cablu de conexiune ecranat şi va fi pe cît se poate de scurtă. Aceasta din cauză că astfel de conexiuni au o capacitate proprie de cca. 150 – 200 pF/metru şi ca atare ele reprezintă o capacitate în paralel cu grila tubului. Această capacitate – cînd devine prea mare – introduce o atenuare apreciabilă a frecvenţelor înalte şi influenţează defavorabil curba de răspuns a preamplificatorului.
Ieşirea acestui preamplificator fiind de înaltă impedanţă, el va trebui plasat în imediata apropiere a amplificatorului pe care-l precedă, legătura între cele două aparate trebuind să se facă printr-un cablu ecranat.
Tensiunea de încălzire a filamentului, precum şi tensiunea anodică de 250 V, se vor lua de la redresorul existent.
În mod obligator tubul EF86 nu se va monta rigid pe şasiu, ci prin intermediul unor rondele elastice de cauciuc sau material plastic, în vederea prevenirii microfoniei.
Şasiul preamplificatorului se va executa ţinînd seama de cotele indicate în figura 30.
Articole din aceasi publicatie
