Articole electronica, kituri, scheme
Audio

Picupul

Picupul sau doza de redai discuri nu este altceva decât un dispozitiv electromecanic care transformă oscilaţiile mecanice în oscilaţii electrice de frecventă şi amplitudine corespunzătoare.

Există în prezent două categorii de doze de redat: monofonice şi stereofonice. Dozele monofonice (prescurtat: “mono”) permit numai reproducerea discu­rilor cu înregistrarea monofonică. Dozele stereofonice (prescurtat “ste­reo”) permit redarea atît a discursurilor mo­no cît si a celor stereo. Nu vom intra aici în descrierea amănunţită a funcţionării diferitelor picupuri, ceea ce ar de­păşi nivelul lucrării de tată, vom analiza însă în cele ce urmează ca­racteristicile principale ale unor tipuri de doze.

Doza electromagnetică este un tip de doză la care tensiunea electrică este generată de o bo­bină sau un conductor aflat intr-un câmp sau un cir­cuit magnetic.

O doză de construcţie mai veche este ilustrată în figura 21. Mişcarea acului este transmisă unei armă­turi. Fluxul constant este asigurat de un magnet per­manent. In poziţia centrală a armăturii, fluxul magnetic este nul. Când armătura este deplasată în dreapta sau în stingă, fluxul care apare induce o tensiune în bobină şi «aceasta tensiune este apoi culeasă şi apli­cată amplificatorului.

La dozele electromagnetice moderne, amortizoarele de cauciuc s-au înlocuit cu amortizoare cu lichid vîscos. De asemenea, datorită progresului tehnic, s-a re­uşit să se confecţioneze magneţi permanenţi de di­mensiuni mult mai mici, ceea ce a permis fabricarea unor doze uşoare, adecuate reproducerii discurilor moderne de turaţie mică.

În general, doza electromagnetică – numită şi cu “reluctanţă variabilă” – are o caracteristică de frec­venţă care favorizează sunetele joase, cu excepţia unei plaje cuprinse între 3000—5000 Hz, unde se observă o creştere datorită rezonanţei proprii a echipajului mobil (fig. 22).

Doza piezoelectrică cu care sint echipate braţele de picup curente îşi bazează funcţionarea pe efectul piezoelectric. Cristalul utilizai în zilele noastre este sa­rea Seignette. în unele construcţii se foloseşte o la­melă din titanat de bariu. în primul caz, această doză se mai denumeşte si doză cu cristal, în al doilea caz doză ceramică.

La acest tip de doză (fig. 23), acul este cuplat cu elementul piezoelectric. Tensiunea alternativă gene­rată de clement este proporţională cu deplasarea acului.

Caracteristica de frecvenţă a unei doze piezoelectrice defavorizează sunetele joase (fig. 24). Impe­danţă electrică a unei astfel de doze este ridicată, din această cauză ea trebuie conectată la un amplificator avînd o impedanţă de intrare de cel puţin 500 Kohmi.

Acest tip de doză nu poate asigura o redare tot aşa de bună a frecvenţelor înalte ca şi o doză magnetică modernă, pe de altă parte însă are o greutate proprie redusă şi ca atare permite redarea discurilor cu şan­ţuri fine (micro). Doza piezoelectrica se foloseşte pe scară largă în instalaţiile casnice.

Ne vom opri aici cu descrierea diferitelor sisteme de doze de redare, întrucât celelalte tipuri existente nu sînt în general la îndemna unui amator. Printre acestea se numără: doza electrodinamică, doza elec­trostatică, doza electronică etc.

Indiferent de construcţie şi sistem, o doză de re­dare va fi cu atît mai bună cu cît va putea reda o gamă mai largă de frecvenţe, cu cît va avea distorsiuni mai mici şi cu cît va fi mai lipsită de rezonanţe proprii în cuprinsul gamei de audiofrecvenţă. În afară de aceasta, doza trebuie să uzeze la minimum posibil discurile şi acele şi să aibă un zgomot pro­priu cît mai redus (în cazul celor cu cristal).


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top