4.1.6. Circuite de pornire
În paragrafele precedente, descrierea tehnicilor de circuit s-a efectuat admiţînd plasarea tranzistoarelor în punctele statice de funcţionare dorite. Ipoteza este valabilă cu condiţia ca generatoarele de curent din reţeaua de polarizare să atingă nivelele de curent necesare. La unele stabilizatoare alimentarea generatoarelor de curent se efectuează de la tensiunea de ieşire, care la momentul iniţial (t = 0) este nulă. Se impune introducerea unui circuit de pornire, care să iniţializeze şi să menţină curgerea curenţilor prin ramurile circuitului independent de condiţiile de la ieşire.
În regim normal de funcţionare consumul circuitului de pornire nu trebuie să afecteze valoarea curentului consumat în gol.
În circuitul din fig. 4.20 curgerea curenţilor prin reţeaua de polarizare se condiţionează de existenţa unei tensiuni V0 nenule la ieşire. În momentul conectării tensiunii de intrare, V0 = 0, tranzistorul Q4 este blocat. Tranzistorul Q1 se polarizează prin R1 şi forţează deschiderea tranzistorului Q3. Curentul absorbit prin Q3 aduce reţeaua de polarizare în regim normal de funcţionare. Dioda Zener limitează creşterea potenţialului pe baza tranzistorului Q3 la:
VB3 =[ R3/( R2 +R3)] (VZ – VBE1) (4.25)
Dimensionînd corespunzător raportul R4/ R5, potenţialul pe emitorul tranzistorului Q4 va creşte suficient pentru a bloca tranzistorul Q3. Funcţia de alimentare cu curent a reţelei de polarizare se preia de tranzistorul Q4.
Minimizarea curentului consumat de circuitul de pornire recurge la rezistenţe de valori mari pentru R1, R2 şi R3, dificil de integrat.
La aplicarea tensiunii de intrare pe circuitul din fig. 4.21 rezistorul R1 şi dioda D asigură deschiderea tranzistorului Q. Creşterea curentului său de colector este urmată de o creştere a curenţilor prin reţeaua de reacţie. În momentul în care potenţialul pe baza tranzistorului Q egalează tensiunea Zener a diodei Z2 dioda D se blochează (VZ1= VZ2). Deşi curentul consumat de circuitul de polarizare are o valoare mai mică, variaţia sa, proporţională cu variaţia tensiunii de intrare, este supărătoare.
Înlocuirea rezistorului R1 printr-un generator de curent realizat cu un tranzistor cu efect de cîmp cu joncţiune (fig. 4.22) elimină această deficienţă. În condiţii de tensiune drenă sursă mai mică decît tensiunea de prag şi de tensiune grilă-sursă redusă, tranzistorul cu efect de cîmp prezintă între drenă şi sursă o rezistenţă de valoare mică. Intrarea tranzistorului în zona de saturaţie măreşte considerabil această rezistenţă, ceea ce justifică echivalarea tranzistorului Q1 cu un generator de curent.
La aplicarea tensiunii de intrare v1, valoarea mică a rezistenţei drenă-sursă facilitează deschiderea tranzistorului Q2, care forţează creşterea curentului prin reţeaua de polarizare. Cînd curentul absorbit de generatorul I ajunge la o valoare suficient de mare pentru a polariza dioda Z2, tranzistorul Q2 se blochează.
Creşterea tensiunii drenă-sursă obligă tranzistorul Q1 să intre în regiunea de saturaţie. Funcţionarea sa pe post de generator de curent constant, desensibilizează consumul circuitului de pornire la variaţiile tensiunii de alimentare.
Articole din aceasi publicatie