Stabilizatoare de tensiune – Schema (bloc a) unui stabilizator de tensiune cu reacţie

1.4. Schema (bloc a) unui stabilizator de tensiune cu reacţie

Tehnologia actuală oferă o multitudine de posibilităţi de realizare a unui stabilizator de tensiune cu reacţie. Această diversitate rezidă în posibilitatea fabricării, atît cu componente discrete (diode, tranzistoare, amplifica­toare operaţionale), cît şi în varianta integrată (cu circuite hibride sau monolitice specializate). Principiile pe care se fundamentează construcţia unui stabilizator de tensiune constau în folosirea reglării automate şi în protecţia faţă de suprasolicitări.

În virtutea acestor principii, schema electrică a stabi­lizatorului de tensiune trebuie să asigure o serie de con­diţii care se vor detalia urmărind schemele bloc prezen­tate în figura 1.3 a, b; aceste scheme sînt compuse din următoarele elemente:

• Sursa de referinţă, REF, furnizează tensiunea de referinţă V_REF caracterizată printr-o mare stabilitate în timp şi la variaţia tensiunii de intrare şi a temperaturii, precum şi printr-un nivel de zgomot redus,
• Amplificatorul de eroare, A₁, compară tensiunea de referinţă cu o parte sau cu întreaga tensiune de ieşire, pentru a acţiona asupra elementului regulator Ampli­ficatorul de eroare se construieşte pe structura amplifica­toarelor operaţionale sau se realizează cu tranzistoare,
• Elementul regulator, ER, cu funcţiile: menţine ten­siunea de ieşire la nivelul specificat sub controlul ampli­ficatorului de eroare, furnizează curentul la ieşire, reduce sau blochează curentul la ieşire la acţionarea circuitului de protecţie, micşorează rezistenţa serie a stabilizatorului,

— Circuite de protecţie imunizează stabilizatorul la: creşterea tensiunii peste o anumită limită, la depăşirea unei temperaturi limită suportată de elementul regulator, precum şi la atingerea puterii limită disipată pe tranzistorul serie.