Articole electronica, kituri, scheme
Carti

Stabilizatoare de tensiune – Parametri electrici

1.6. Parametri electrici

Parametrii unui stabilizator de tensiune continuă* se clasifică în două categorii:

  • valori limită absolută,
  • caracteristici electrice.

Valorile limită absolută, care descriu încărcarea maxi­mă a stabilizatorului, reprezintă parametrii prin a căror respectare se garantează funcţionarea stabilizatorului în conformitate cu specificaţiile caracteristicilor electrice. Atingerea sau depăşirea lor conduce, de obicei, la dete­riorarea ireversibilă a stabilizatorului. Valorile limită absolută indicate de obicei de fabricanţii de circuite integrate stabilizatoare de tensiune sînt următoarele:

  • tensiunea maximă de intrare, VIMax,
  • puterea disipată, PD Max,
  • domeniul temperaturii ambiante de funcţionare, TA Max, TA min
  • domeniul temperaturii de stocare, TS Max, TS min

Caracteristicile electrice descriu funcţionarea propriu- zisă a stabilizatorului; ele se referă la:

  1. limitele de intrare şi de ieşire*
  • tensiunea de intrare v1
  • tensiunea de ieşire, V0,
  • diferenţa de tensiune intrare-ieşire (v1V0),
  • curentul de vîrf la ieşire, I0M
  • curentul de ieşire în scurtcircuit, ISC,
  • curentul consumat în gol, IG
  1. precizia cu care se controlează nivelul tensiunii la ieşire în domeniul de variaţie, la acţiunea unor factori perturbatori variabili (tensiunea de intrare, curentul de ieşire, temperatura ambiantă etc.); în această categorie se includ:
  • stabilizarea de intrare (linie), Kv — reprezintă va­riaţia procentuală a tensiunii de ieşire pentru o variaţie specificată a tensiunii de intrare, în condiţiile menţinerii constante a curentului de ieşire şi a temperaturii mediu­lui ambient.

— stabilizarea de sarcină, KL reprezintă variaţia pro­centuală a tensiunii de ieşire pentru o variaţie specificată a curentului de ieşire în condiţiile menţinerii constante a tensiunii de intrare şi a temperaturii mediului ambient.

— coeficientul de temperatură al tensiunii de ieşire. Kt — reprezintă raportul dintre variaţia tensiunii de ie­şire măsurate la extremităţile domeniului temperaturii ambiante de funcţionare şi mărimea acestui domeniu, ex­primat procentual faţă de valoarea tensiunii de ieşire mă­surate la TA=25°C, în condiţiile menţinerii constante a tensiunii ele intrare şi a curentului de ieşire.

— stabilitatea pe termen lung, LTS* — reprezintă variaţia procentuală a tensiunii de ieşire, măsurată după 1 000 ore de funcţionare în condiţii de viaţă accelerată (tensiune de intrare şi putere disipată maxime).

Dacă prin construcţia stabilizatorului, utilizatorului nu i se permite ajustarea tensiunii la ieşire, în definirea pa­rametrilor de mai sus se renunţă la normarea prin V0; în acest caz parametrii menţionaţi devin:

— stabilizarea de intrare:

— stabilizarea de sarcină:

— coeficientul de temperatură al tensiunii de ieşire:

— rejecţia tensiunii de ondulaţie (pulsaţie), RR* — re­prezintă raportul exprimat în decibeli (dB) dintre valorile vîrf la vîrf ale tensiunii de ondulaţie măsurate la in­trare (Vir), respectiv la ieşire (Vor), pentru o frecvenţă specificată:

  • tensiunea de zgomot la ieşire, VN reprezintă valoa­rea eficace a tensiunii de zgomot măsurată la ieşirea sta­bilizatorului, într-o bandă de frecvenţă specificată, în con­diţiile menţinerii tensiunii de intrare şi a curentului de ieşire la valori constante şi a absenţei tensiunii de on­dulaţie.

La acţiunea simultană a tuturor factorilor perturba­tori, variaţia tensiunii de ieşire se poate aproxima prin relaţia:

unde t este timpul măsurat din momentul punerii în func­ţiune a stabilizatorului.

Parametrii electrici enumeraţi sînt comuni pentru ma­rea majoritate a stabilizatoarelor de tensiune continuă. în funcţie de particularităţile fiecărei familii de stabilizatoare se mai pot utiliza şi alţi parametri. Vom prezenta defini­ţiile parametrilor respectivi în capitole consacrate acestor familii.

O comparaţie între două tipuri de stabilizatoare, din punctul de vedere al performanţelor, se poate face calculînd:

  • variaţia tensiunii la ieşire, ΔV0, sub influenţa tu­turor perturbaţiilor menţionate anterior (v. relaţia 1.6),
  • eficienţa transferului de putere în regim normal de funcţionare, exprimat prin raportul între puterea furni­zată la ieşire, P0 şi puterea aplicată la intrare, P1, care reprezintă randamentul stabilizatorului de tensiune:

* Mărimile prezentate se referă în primul rînd la stabilizatoa­rele de tensiune integrate monolitice.

* Mărimile variabile în timp se scriu cu litere mici, iar mă­rimile constante cu litere mari.

* Long Term Stability (engl.) – LTS

* Ripple Rejection (engl.) – RR


Articole din aceasi publicatie
Subscribe
Notify of
guest

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
back to top